De ce deznădăjduieşti? De ce te dai bătut?

Fiul meu preaiubit, sufletul meu! De ce te laşi cuprins de întristare? De ce deznădăjduieşti? De ce te dai bătut? Aşa de uşor părăseşti tu lupta?

Dumnezeu a îngăduit demonilor să te cearnă puţin, ca să vezi tu însuţi unde te afli. Să se vadă mândria, să se smerească inima ta. Să afli că eşti om, să te cunoşti pe tine însuţi. Să priveşti cu înţelegere către cei păcătoşi şi niciodată să nu-i judeci.

Cum vei cunoaşte slăbiciunea firii dacă nu te vor trezi cocoşii? Dacă dulcele Iisus nu Şi-ar retrage harul Său, cum ai putea să mai înveţi arta artelor şi ştiinţa tuturor ştiinţelor? Acum eşti nevoit să înveţi această artă. Acum ai plată. Acum arăţi că-L iubeşti pe Hristos, nu atunci când este harul cu tine.

Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *