Dacă femeia ta este desfrânată, nu te silesc să locuieşti împreună cu ea
Ai văzut bunătate negrăită? Dacă femeia ta este desfrânată, zice, nu te silesc să locuieşti împreună cu ea, dacă este însă necredincioasă, nu te împiedic. Din nou, în altă parte, spune că dacă te-a întristat cineva, îi poruncesc să lase jertfa pentru Mine şi să alerge spre tine care te-a întristat. Fiindcă zice: „Dacă îţi vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23). Ce spune din nou parabola cu slujitorul care era dator cu zece mii de talanţi? Nu arată acest lucru? Când a cheltuit miile de talanţi, Domnul l-a miluit şi l-a iertat, când a cerut de la cel împreună-slujitor cu el o sută de dinari, l-a numit viclean şi l-a dat şi chinurilor.
Atât de mult ia seama Dumnezeu la propria ta odihnă. Femeii Dreptului Avraam, cu care urma să păcătuiască Abimelec, îi spune: „Şi Eu ştiu căci cu inimă nevinovată ai făcut aceasta şi te-am ferit de a păcătui împotriva Mea” (Facere 20, 6). Lui Pavel, care i-a prigonit pe Apostoli îi spune: „De ce Mă prigoneşti?” (Fapte 9,4). Unii flămânzesc, şi Dumnezeu spune că El flămânzeşte şi umblă gol şi este străin, voind să te facă să te ruşinezi, şi prin ruşine să-ţi inspire milostenia.
Deci, gândiţi-vă la iubirea pe care ne-a arătat-o şi ne-o arată în orice chip, şi prin faptul că ne-a învrednicit să ne cunoaştem pe noi înşine, lucru care este încununarea bunătăţilor, şi lumina cugetării, şi învăţătura virtuţii, şi prin faptul că a legiuit pentru noi un mod mai bun de viaţă, şi prin faptul că le-a făcut pe toate pentru noi, şi prin aceea că L-a dat pe Fiul Său şi ne-a făgăduit împărăţia. Şi prin faptul că ne cheamă la bunuri negrăite, şi prin aceea că ne-a pregătit viaţa cea mai fericită, să facem şi să grăim toate, încât să fim vrednici şi de iubire, şi să dobândim şi bunurile viitoare, pe care fie ca toţi să le primim, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu al Său Părinte şi cu Preasfântul Duh, Căruia I Se cuvine slava şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, volumul 1, Credința, nădejdea, dragostea, Editura Egumenița