Cumplit lucru este să păcătuieşti, dar cu mult mai cumplit să te lauzi cu păcatele!

Cumplit lucru este să păcătuieşti, dar cu mult mai cumplit să te lauzi cu păcatele! Dacă, lăudându-te cu dreptatea, pierzi dreptatea, apoi cu mult mai multă pagubă ai dacă te lauzi cu păcatele; păcatul acesta e mai mare decât păcatele cu care te lauzi. De aceea spune Domnul: „Când veţi face totul, spuneţi: Slugi netrebnice suntem!” (Luca 17:10). Deci, dacă cei care îndeplinesc toate poruncile trebuie să se smerească, apoi cu mult mai mult cel ce păcătuieşte trebuie să plângă şi să se numere printre cei din urmă. Aceasta arătând-o, Pavel spunea: „N-ar fi trebuitoare mai degrabă să plângeţi?” (I Corinteni 5:2). Ce spui, Pavele? A păcătuit altul, şi să plâng eu? Da – răspunde Pavel. Suntem legaţi unii de alţii ca mădularele de trup. La trup, dacă e rănit piciorul, simte durerea şi capul. Şi ce este mai de preţ decît capul? Şi totuşi capul uită de vrednicia sa în timp de nenorocire. Fă şi tu tot aşa! De asta ne şi îndeamnă Pavel „să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng” (Romani 12:15). De asta le şi spune Corintenilor: „N-ar fi trebuit oare mai degrabă să plângeţi, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a făcut fapta aceasta?” (I Corinteni 5:2). N-a spus: „N-ar fi trebuitoare mai degrabă să vă străduiţi?” Dar ce? „N-ar fi trebuit oare mai degrabă să plângeţi?” – ca şi cum o boală obştească, ciuma, ar fi cuprins toată cetatea. Aproape că le-a spus: E nevoie de rugăciune şi de mărturisire, ca să piară boala din toată cetatea.

Cuvinte despre pocăință ale Sfântului Ioan Gură de Aur