Cum să intri înăuntru fără să deschizi poarta?

Rugăciunea, meditaţia şi lectura sunt lucruri diferite.
Rugăciunea este căderea îndurerată în faţa Domnului, cu adâncă durere şi smerenie. Ea poate fi, cum se spune, şi fără metanii. De pildă, «când ne rugăm» la nevoie, în prezenţa altora sau la drum; cel mai adesea ea nu poate fi despărţită de metanii. Metaniile sunt urma rugăciunii lăuntrice.
Lectura şi meditaţia merg împreună; ele ne pot pregăti pentru rugăciune sau pot rămâne zadarnice. Dar ele singure nu sunt rugăciune şi nu o pot înlocui. Limita cititului este atingerea obiectului care să încătuşeze atenţia şi să o oprească numai asupra sa. La fel este şi meditaţia. Şi aici este o trecere îndelungată către rugăciune sau către starea de rugăciune. Bine este ca dimineaţa, după rugăciune, să ajungem la aceasta, citind. Să citim câte puţin… Cititul cu căldură nu înseamnă încă totul… Acolo, în starea de rugăciune, se întrerupe cititul, iar mintea se opreşte, nu se mai agită, şi bine îi este aşa. Impuneţi-vă să citiţi rugăciunile pe care vi le-a arătat preotul. Ele sunt porţile. Cum să intri înăuntru fără să deschizi poarta? Biruiţi-vă plictisul. Nu sunt multe rugăciuni. Gândiţi-vă că, citindu-le, vorbiţi cu Domnul şi El vă aude. Aceste rugăciuni pot fi învăţate, recitate din memorie, desluşite atât pentru inimă, cât şi pentru Dumnezeu, însă trebuie să vă biruiţi firea.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină