Cum putem câştiga harul lui Dumnezeu?

Harul lui Dumnezeu îl primim de la Botez şi îl păstrăm în noi prin Sfintele Taine şi prin toate faptele bune. Adică prin post, rugăciune, spovedanie, împărtăşanie, citirea cărţilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, naşterea şi creşterea copiilor în frica lui Dumnezeu şi toate celelalte.

Harul vine, dar nu-i spărgător de uşi. Dumnezeu nu forţează uşa nimănui ca să intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsă? Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide, Eu şi Tatăl vom veni la el şi lăcaş la el vom face … Harul numai atunci vine, când îi deschidem noi uşa inimii. El bate la uşă şi dacă suntem împietriţi şi nu ne silim să facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru că Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stăpânitoare să primească harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi. Nu!

In Vechiul şi Noul Testament, harul Sfântului Duh a fost făgăduit tuturor celor ce vor crede în Iisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Iezechiel 36, 27; Faptele Apostolilor 2, 17-18). Dar harul Preasfântului Duh s-a dat cu deosebire Sfinţilor Apostoli (Ioan 20, 22; Faptele Apostolilor 1, 8; 2, 4; 4, 31; 6, 3; 13, 2). Păgânii, necredincioşii şi apostaţii nu au harul Preasfântului Duh (Iuda 19-20; I Corinteni 2, 14). In vremea de apoi „mulţi înşelători şi hristoşi mincinoşi” se vor arăta cu viclenie că au harul Sfântului Duh şi vor face semne mari şi minuni false cu puterea satanei, spre a înşela pe mulţi precum a zis Domnul (Matei 24, 24; Marcu 13, 22; II Tesaloniceni 2, 9; Apocalipsă 13, 13-14). Aceşti înşelători vor face minuni false cu puterea satanei spre a înşela pe cei aleşi şi a-i îndepărta de la dreapta credinţă (Deuteronom 13, 1, 8; Apocalipsă 19, 20). Vrăjitorii, proorocii mincinoşi, ereticii, înşelătorii şi făcătorii de minuni false sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu (Levitic 20, 27; Deuteronom 18,10-12). Dumnezeu nu ascultă pe cei ce fac minuni false (Levitic 11, 31; 20, 6; Deuteronom 13, 3). Creştinii care cad în păcate grele „întristează pe Duhul Sfânt” (Efeseni 4, 30). Totuşi nu pierd harul mântuirii. Dacă se vor întoarce din toată inima la spovedanie şi la lucrarea faptelor bune, iarăşi dobândesc harul Preasfântului Duh (Faptele Apostolilor 2, 38). Ereticii şi sectarii nu au harul Preasfântului Duh, fiindcă primul păcat împotriva Sfântului Duh, săvârşit de ei este „răutatea neîncrederii adevărului dovedit şi arătat, al dreptei credinţe în Hristos” (Invăţătură de credinţă Ortodoxă).

Din cuvintele arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie