Cum dobândim în inimă rugăciunea minții

Pentru ca să se elibereze omul de patimi si să le dezrădăcineze din inima lui este nevoie să dobândească în inimă rugăciunea mintii. Deoarece, dacă nu va locui, rugăciunea mintii în acel loc de unde izvorăsc patimile, acestea nu pot fi îndepărtate.

Iar dacă nu sunt îndepărtate de la om patimile, nu pleacă de la acesta nici demonii. Deoarece demonii au obiceiul de a se aduna acolo unde sunt patimi, precum se adună si mustele acolo unde este vreo rană urâtă si rău mirositoare. Si precum ciorile si celelalte păsări carnivore, acolo unde văd sau simt vreun miros urât de animal mort, se adună de unde ar fi si îl mănâncă, tot asa si demonii, acolo unde văd vreun om trupesc si robit de patimi, îsi fac cuib si nu se lasă până nu mănâncă pe dinăuntru trupul acela carnal cu plăcerile cele de rusine. De aceea spunea si proorocul: „Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu” (Psalm 26, 3). Dar pentru ca să se elibereze cineva de patimi, asa cum s-a spus mai înainte, este nevoie să dobândească rugăciunea mintii în inima sa.

Si iarăsi, pentru a dobândi cineva în inima sa rugăciunea mintii, lucru necesar este să roage pe Dumnezeu pentru aceasta de multe ori cu smerenie, chinuindu-si trupul său cu postul, cu metaniile si cu alte osteneli trupesti, pentru ca Dumnezeu să se milostivească văzând ostenelile sale si să-i arate un îndrumător nerătăcit, care lucrează această rugăciune a mintii si a inimii nestiut de nimeni, de la care să o învete si el cu precizie. Iar dacă nu se găseste un astfel de îndrumător în locul acela, să roage pe Dumnezeu să facă El ce stie pentru aceasta. Adică să-i arate Dumnezeu ce trebuie să facă. Dacă află un astfel de lucrător al rugăciunii si învată de la acesta, dar totusi nu poate să o înteleagă întru-totul, atunci, spun, să-l roage pentru această rugăciune a mintii pe Dumnezeu să-l îndrume prin vreun alt semn cum să o lucreze si cum să o dobândească.

Un aghiorit necunoscut si deznãdãjduit , Vedere duhovnicească