Cei mai buni profesori de religie pentru copii, tot părinţii au rămas

Auzi ce lume creşte azi? Şi aceasta este vina părinţilor, că n-au pus mâna pe varga când a trebuit şi nu i-au spus: „Hai la rugăciune! Hai la biserică! Hai la spovedit! Azi este vineri, este post, nu mânca de frupt! Astăzi este sărbătoare, nu lucra!” Să ştiţi voi că cea mai înaltă şcoală de rugăciune şi de credinţă în Hristos nu-i în şcoala primară, nici la liceu, nici la facultate, ci în sânul familiei.

Cei mai buni profesori de religie pentru copii, tot părinţii au rămas. Dacă nu-i învăţaţi voi prin exemplu, se trezesc nişte sălbatici, nişte fiare. Nu mai ştiu ce-i mamă, ce-i tată, ce-i ruşine, ce-i păcat, ce-i moarte, ce-i judecată, ce este rai, ce este iad, ce este muncă veşnică, ce este viaţă veşnică… Nimic. S-a trezit cu totul nebun, cu totul stricat la minte. Dacă nu învaţă credinţa în casă de la părinţi, nu au nici o educaţie. Ei fac toate răutăţile, fără mustrare de conştiinţă. Şi atunci plâng mamele. Câte mame vin şi plâng aici!

Astăzi cea mai importantă datorie, care o aveţi în familie, este creşterea copiilor în frica lui Dumnezeu. Vai-şi-amar de acei părinţi care lasă copiii de capul lor! Căci vin aici multe mame plângând: „Uite, Părinte, nu mă ascultă; s-a măritat fără să mă întrebe; s-a însurat fără să mă întrebe; s-au despărţit; se bat; s-au dat la beţie, la desfrâu, la avorturi, la răutăţi, la înjurături. Nu mă mai ascultă copiii mei si nu vor să meargă la biserică, nici să se spovedească”. Cauza este pornită de jos, de la părinţi. Dacă copilul a uitat cei şapte ani de-acasă, se mai duce în societate şi se amestecă cu cei răi, nu mai ai cu cine vorbi. Şi vai de capul lor părinţi, câte scârbe au din partea copiilor, pentru că au cruţat varga atunci cînd erau mici. Ce spune Solomon? „Cine cruţă varga, urăste pe fiul său”. Nu-l iubeşte, îl urăşte. Că zice Solomon: „Varga şi nuiaua dau înţelepciune; iar copilul lăsat de capul său va aduce mare ruşine şi scârbă părinţilor săi”. Vai de mine câte mame vin aici amărâte din cauza copiilor lor. Sunt atâtea cazuri prin care se vede cum s-a împlinit proorocia Mântuitorului, că copiii omoară pe părinţi. Mântuitorul a spus în Evanghelie: „în vremea de apoi se vor răscula copiii împotriva părinţilor şi-i vor omorâ”. Că el, dacă nu crede în nimic, este ca o fiară; nu ştie de păcat, de ruşine, de nimic. Unde-l duce satana să-şi omoare pe tată, pe mamă. Că aici ajung cei care nu mai au credinţa şi nu se mai roagă, care nu mai postesc şi nu merg la biserică. Se fac cei mai răi oameni, şi nu mai ştiu că-i mamă şi că-i tată, că i-a născut. Fiţi cu mare băgare de seamă cum creşteţi copiii, că-i vai şi amar!

In casă, dacă tata sau mama sunt buni, negreşit şi copiii să ştiţi că merg pe urma lor. Nu se poate! Este un cuvânt bătrânesc, dar foarte adevărat, că „surrcica nu sare departe de trunchi”. Dacă este rău, rău se face, dacă este bun, bun se face.

Dacă părinţii sunt buni, copiii îi urmează pe ei. Şi chiar de-ar uita ei pină la o vreme – că se duc în societate, cresc mai mari, se fac răi; îmi spun oamenii: „Părinte, când erau acasă posteau, nu înjurau, mergeau la biserică. Acuma s-au făcut răi…” -, dar când dau de un necaz, fac tot ce au învăţat acasă. Le necaz îşi aduc aminte ce le-au zis tata şi mama. Când merge bine, cam uită. Dar cei şapte ani de acasă nu ies din inima lor. Dacă au avut părinţi buni şi i-au invăţat de mici „Tatăl nostru” şi „Crezul” şi rugăciuni şi „Sfânta Cruce”, să meargă la biserică, să postească, să nu înjure, intră adânc în inima lor şi când dau de un necaz, zic: „Măi, tata şi mama aşa m-au învăţat!”.

Dumnezeu să-l ierte pe tatăl meu. Era un om înalt cu barba albă. Alexandru îl chema. Când se scula dimineaţa, avea o curea în cui. Ii zice Sfântul Nicolae! Noi am fi cerut mâncare la mama, că mergeam la şcoală. El zicea: „Măi, uite Sfântul Nicolae! Treci la rugăciune!”. Până nu ne rugam un ceas, nu ne dădea de mâncare, nimic. Chiar dacă era post, zicea: „Nu se mănâncă acum. Când vii de la şcoală, la amiază. Nu eşti porc să mănânci de dimineaţă”. Dumnezeu să-l ierte! Nu ştia carte, dar avea frică de Dumnezeu. Să adoarmă seara unul neînchinat? Sau să stea la masă până nu zicea „Tatăl nostru”? Sau să nu se ducă duminica la biserică? Sau să audă c-a înjurat sau a fumat, sau a furat ceva? Că nu-l vedeai pe el cu acestea în veac, dar dacă te-a prins, ferească Dumnezeu!
El a fost în casă sfeştnic. El a fost stăpîn pe noi. Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă mai întâi, că sunteţi batjocoriţi de satana! Ci să ziceţi: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”. Slăveşte-L pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea. Ţi-ajută Dumnezeu, îţi întăreşte şi mintea şi braţele ca să lucrezi cu spor, să te păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de orice. Roagă-te lui Dumnezeu şi porneşte la muncă cu toată inima. Dar întâi roagă-te Lui şi ai să vezi cu cât spor mergi în ziua aceea. Aşa-i, fraţilor. Şi pe copii puneţi-i întîi să se roage. Că dacă cresc sălbatici, nişte bestii, o să păţiţi cum a păţit Eli preotul. Veţi fi gâtuiţi şi omorâţi de dânşii. Şi chiar dacă nu veţi fi omorâţi, veţi fi amărâţi până la ultima suflare de copiii voştri şi veţi suferi din cauza lor şi veţi intra în mormânt cu mult înainte de a veni vremea. Pentru că în familia unde este tulburare, necredinţă şi neascultare, nu-i viaţă.

Din cuvintele arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, O sinteză a părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, 2004