Cea mai nesuferită patimă de pe faţa lumii. O mare pacoste care te sluţeşte

– Dar dacă ne ridicăm, nu ne mândrim că suntem în picioare?

– Nu te mândri! Mândria vine, dar nu înseamnă că trebuie să stăm în cloacă, să stăm în adânc, aşa, îngropaţi în patimi, pentru că dacă mă ridic vine mândria. Mă ridic şi poate că nu vine, şi, dacă vine, o alung: „Iartă-mă, Doamne!” Îţi mai arde şi de mândrie după ce ai scăpat, cum ar fi, de la înec? Numai atât spui: „Doamne, îţi mulţumesc că am scăpat!” Nu spui: „Doamne, am scăpat cu puterea mea!” Dar ce, îţi mai arde de mândrie? Nu prea vine mândria, dar, dacă vine, o alungi, lupta începe mai departe. Nu trebuie să oprim faptele bune că vine mândria. Căci, dacă te mândreşti, pierzi tot! Că zic: „Ia uite, domnule, ce, eu să pierd toate faptele bune că vine mândria? Ia să nu mă mai mândresc eu!” Este o mare pacoste. Te sluţeşte. Este cea mai nesuferită patimă de pe faţa lumii acesteia, de origine drăcească, căci, cine se mândreşte şi se făleşte cu mândria, are o asemănare aproape totală cu dracii.

Părintele Arsenie Papacioc

Ne vorbește Părintele Arsenie, Volumul 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010 – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *