Ce mare binecuvântare este pentru copii să aibă mame evlavioase!

Copilul care a primit o educaţie creştin ortodoxă, chiar dacă o apucă pe un drum greşit, simte la un moment dat, că înlăuntrul său se trezeşte amintirea puternică a anilor nevinovaţi şi fericiţi ai copilăriei şi se poate întoarce la adevăr. Îşi aduce aminte de acele rugăciuni simple, pe care le-a învăţat de la mama sa, chiar dacă ea acum se odihneşte poate în mormânt, se gândeşte la sfaturile pe care aceasta i le dădea, pe când stătea, încă, pe genunchii ei. Şi cu toate că trăieşte o viaţă păcătoasă, că a uitat acele rugăciuni, se poate ca într-una din nopţi, mergând să se culce, să îşi aducă aminte, fără să vrea, cum mama sa îl învăţa să îşi facă semnul sfintei cruci înainte de a se culca, cum îl însemna, chiar ea, cu sfânta cruce şi cum se ruga pentru el.

Amintirea dulce a anilor nevinovaţi ai copilăriei i-a trezit pe mulţi din letargia păcatului şi i-a adus din nou aproape de Dumnezeu. Înţelegeţi, acum, ce mare binecuvântare este pentru copii să aibă mame evlavioase! Acestea, de la cea mai fragedă vârstă îi vor învăţa despre credinţă şi despre evlavie. De la mamă, nu de la doică, învăţătoare sau profesoară, trebuie să înveţe copilul să îl cunoască pe Dumnezeu. În faţa icoanei din casă trebuie să înveţe copilul să îşi facă rugăciunea de dimineaţă, şi nu abia la şcoală, pentru că mama sa este aceea care trebuie să îl înveţe cum să se roage. Aşa s-a obişnuit, din totdeauna, în familiile cu adevărat ortodoxe.

Irineu, Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița – fragment