Când fratele nostru greșește, noi trebuie să purtăm greutatea ispitei lui

Să nu îl judeci pe altul pentru greșelile lui și să nu i le amintești. Atunci îl readuce cu picioarele pe pământ și îl face să își vină în fire însăși conștiința lui, și ea îl judecă. Numai astfel răul se repară. Altminteri, când tu îl judeci, el atacă, se îndreptățește pe sine, aruncă răspunderea lui asupra ta și asupra altora, devine dur sau rece, și răul, în loc să fie remediat, îndreptat, el se agravează. Când fratele nostru greșește, noi trebuie să purtăm greutatea ispitei lui. Adevărata iubire ne inspiră să facem jertfe de dragul aproapelui. Fără jertfă, prin judecarea aproapelui de către noi, îl împingem pe fratele nostru care a păcătuit să cadă mai jos, în timp ce prin jertfa tăcută a iubirii noastre și prin rugăciunea noastră tainică pentru el îi trezim conștiința, care se ridică și îl acuză, și astfel el se pocăiește și se îndreptează. Prin tăcerea ta l-a ajutat pe copil, dacă el ți-a greșit. (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul)

Îndemnuri mântuitoare de suflet ale părinților contemporani