Am căzut, părinte. Ce să fac acum? (O minunată pildă, plină de mângâiere)

Plină de mângâiere şi întărire este următoarea pildă din Pateric:

Un frate s-a mărturisit Avvei Sisoe:

– Am căzut, părinte. Ce să fac acum?

– Ridică-te, i-a răspuns sfântul stareţ cu simplitatea lui specifică.

– M-am ridicat, avva, dar iarăşi am căzut în blestematul păcat, a mărturisit cu tristeţe fratele.

– Şi ce te împiedică să te ridici din nou?

– Până când? a întrebat fratele.

– Până când moartea te va găsi, sau în cădere, sau în ridicare. Oare nu este scris: în ce te voi găsi, în aceea te voi judeca ? Numai roagă-te lui Dumnezeu ca să te afli în ultima ta clipă ridicat prin sfânta pocăinţă”.

De aceea experienţa patristică, cu înţelepciune învaţă că sfânt este cel care mereu se ridică din cădere. Dar, în paralel cu nevoinţa, făcută cu mărime de suflet, să avem ca sprijin în lucrarea pocăinţei şi rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

Arhimandrit Atanasie Anastasiu, Povățuire către pocăință, Editura Evanghelismos – fragment