Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sau îndoita mărturisire a vieţii creştine

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine, cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa, Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască mare milă. (Troparul Sfântului)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul vestitului oraş Tesalonic şi, alături de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este cel dintâi din ceata mucenicilor lui Hrisos. Se bucură de o mare cinstire în toată Biserica creştină, dar în special în oraşul său natal din Grecia, unde a fost guvernator. Aici a fost şi este considerat ca un al doilea Sfânt Pavel (primul increştinător al oraşului), atât pentru viaţa lui sfântă şi martirică, cât şi pentru predica sa puternică, prin care a convertit mulţime de păgâni la credinţa creştină.

S-a născut şi a trăit în vremea împăraţilor Dioeleţian şi Maximian Galeriu (283-311) şi a fost fiul guvernatorului vechii cetăţii a Tesalonicului. S-a zămislit şi a fost născut în urma multor rugăciuni, făcute de către părinţii săi, aceştia multă vreme fiind sterpi. Indată după naştere, a fost botezat de către ei în taină, de frica cruntelor persecuţii îndreptate pe atunci împotriva creştinilor, într-o cameră ascunsă din palatul lor, părinţii săi, creştini tăinuiţi, aveau două icoane mari, una cu Mântuitorul Hristos şi alta cu Sfânta Sa Maică. Acolo l-au învăţat pe pruncul Dimitrie să se închine Sfintei Treimi, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Dumnezeu întrupat, precum şi celelalte taine ale dreptei credinţe, dar mai deprinderea milosteniei către cei săraci şi rugăciunea fierbinte. Aşadar, din fragedă pruncie, Dimitrie a cunoscut adevărurile credinţei din gura părinţilor săi, dar mai ales a început a lucra asupra lui harul lui Dumnezeu. Creatorul îl dăruise pe acest tânăr cu multe daruri şi calităţi, atât fizice şi intelectuale, cât şi spirituale, iar părinţii săi, ca unui fiu de voievod ce era, s-au îngrijit să-i dăruiască o educaţie aleasă. Viaţa unui prinţ moştenitor, sau cea a unui fiu de voievod, nu este o viaţă ca aceea a copiilor de rând. El este deprins din fragedă copilărie cu învăţătura de carte, cu ştiinţa armelor, cu iscusinţa şi lupta militară, cu vitejia şi arta de a conduce.

Dar mai mult ca orice, în lumea veche, pentru ca un viitor conducător să fie iubit şi cinstit de popor, el trebuia să fie model de moralitate, de cinste şi onestitate, de curaj si bunatate. Să fie viteaz şi înfricoşător pentru duşmani si pentru cei nelegiuiţi, dar blând, bun şi milostiv cu supuşii săi. Sfântul Dimitrie, din adolescentă, a execelat în toate aceste virtuţi. Era un tânăr militar cu o desăvârşită constituţie fizică şi cu o minte luminată, cult şi inteligent: o minte sănătoasă intr-un corp frumos, după deviza anticilor, intr-o desăvârşită armonie. Instruit, cultivat, în arte şi filosofie, dar mai ales un bun cunoscător al Sfintei Scripturi, al Evangheliei şi ai Tradiţiei creştine, credinţa sa neclintită, evlavia sa, iubirea jerfelnică, milostenia şi rugăciunea stăruitoare formau aleasa lui viaţă duhovnicească. Era o încântare să vezi un tânăr militar, atlet, de o atrăgătoare frumuseţe fizică, trăind în feciorie (lucru aproape neobişnuit în lumea păgână), păstrând desăvârşi ta curăţie a trupului şi a cugetului. Ei, mai înainte de curajul său apostolic şi mucenicesc, a fost şi va rămâne un model de viaţă frumoasă, curată şi cinstită, pentru tinerii creştini şi nerreştini din toate timpurile.

Când abia împlinise douăzeci de ani, murindu-i bunii săi părinţi, a fost ales în locul tatălui său ca guvernator al marii cetăţi TesaIonic şi ai întregului ţinut al Iliriei. Viitorul Mare Mucenic avea deja o bogată experienţă militară şi administrativă, dar mai ales avea o mare maturitate duhovnicească. Desăvârşirea nu aşteaptă numărul anilor, spune înţeleptul în Scriptură. Un tânăr înţelept poate fi mai presus de mulţi bătrâni ajunşi la cărunteţe, dar nu şi la înţelepciune. Cazuri în istorie sunt multe, de la Sfântul Mucenic Dintâi şi Arhidiacon Ştefan şi până, să zicem, la Mitropolitul Veniamin al Moldovei, care la douăzeci de ani a fost ales Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, iar la douăzeci şi cinci de ani a fost înălţat la treapta arhieriei.

Impăratul Maximian a fost un sângeros persecutor al creştinilor. El însă îl iubea şi-l preţuia pe tânărul Dimitrie, pentru înţelepciunea, curajul, vitejia şi elocinţa sa, fără să ştie că era creştin… O dată ce l-a înălţat şi l-a instalat ca guvernator (voievod sau proconsul) al Tesalonicului, i-a cerut depistarea, prinderea şi executarea tuturor creştinilor din latura de răsărit a imperiului. Guvernatorul Dimitrie nu a dat însă ascultare criminalei dispoziţii a împăratului. A făcut chiar împotrivă: ca un al doilea Sfânt Pavel (apostolul), după cum va spune Sfântul Metafrast, a început să predice despre Hristos şi despre Evanghelia Sa, ziua şi noaptea, convertind mulţime păgâni la credinţa creştină. Iar pe creştini, în loc să-i prindă şi să-i persecute, îi ajuta şi-i ocrotea.

Aflând împăratul despre aceste fapte şi că tânărul dregător era creştin, a dat ordin să fie arestat şi la aruncat în închisoare, spre a fi judecat şi condamnat. Maximian tocmai se întorcea vito- rios dintr-un război împotriva sciţilor şi sarmaţilor. In cadrul serbărilor dedicate sosirii sale la Tesalonic, n-au lipsit nici cunoscutele lupte de gladiatori. Luptătorul preferat al împăratului era un vandal cu o constituţie fizică uriaşă, pe nume Lie. Acesta îi ucidea cu sete pe toţi care îndrăzneau să-l înfrunte în luptă, având însă o preferinţă specială pentru creştinii care erau obligaţi să lupte cu el (tocmai în scopul de a fi ucişi). Atunci un tânăr ostaş cu numele Nestor, creştin şi ucenic al Sfântului Dimitrie, s-a aprins cu inima de râvnă, ca oarecând tânărul David împotriva uriaşului Goliat. înainte de a intra în arenă, mers la Sfântul Dimitrie, în închisoare, cerându-i rugăciunea şi binecuvântarea pentru a se lupta cu Lie… Marele Mucenic l-a binecuvântat pe tânărul Nestor şi i-a, profeţit: „ Pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!” Şi aşa s-a întâmplat.

Sfântul Dimitrie, închis fiind, îşi petrecea timpul în rugăciune, iar îngerii Domnului îl întăreau pentru chinurile şi torturile care-l aşteptau, însuşi Domnul Hristos S-a arătat o dată viteazului Său mucenic, îmbărbătându-l. Intre timp, tânărul ostaş Nestor, intrând în arenă, l-a biruit pe uriaşul gladiator Lie, dându-l unei morţi dureroase. Invinşii erau aruncaţi într-o pădure de suliţe, ce înconjura podiumul-arenă. In acest fel a murit ucigaşul Lie, cel ce curmase sute de vieţi nevinovate. Maximian s-a supărat şi s-a întristat adânc.

In mânia şi tulburarea lui, l-a condamnat pe tânărul Nestor la moarte prin decapitare. Incercase să-l oprească, văzându-l tinerel şi frumuşel, îl îndrărgise chiar, dar acum era ca fiară dezlănţuită. A aflat mai apoi că voievodul Dimitrie era de fapt autorul moral al biruinţei lui Nestor, şi aceasta l-a înfuriat şi mai tare. A poruncit ca Sfântul Mucenic Dimitrie să fie străpuns cu suliţele de către ostaşi, iar lui Nestor să i se taie capul, lucru care s-a şi întâmplat.

Aşa au fost martirizaţi amândoi, în anul 306. Sfântul Mucenic Nestor este prăzuit de către Biserică a doua zi după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, la data de 27 octombrie, în România împreună cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a început să facă minuni încă din ziua muceniciei sale. Cineva bolnav a fost atins de hainele sale stropite cu sânge şi s-a vindecat pe loc.

Mai apoi trupul său a fost găsit neputrezit, izvorâtor de mir vindecător, care până astăzi vindecă mai ales bolile socotite incurabile. El a devenit protectorul oraşului Tesalonic, unde se află până astăzi moaştele sale, şi al mai multor oraşe din Europa. Dar pe lângă această calitate de mijlocitor în faţa lui Dumnezeu pentru creştinii care îl cinstesc şi de mare vindecător al bolilor sufletelor şi trupurilor omeneşti, el este un dublu exemplu: de martiraj şi de biruinţă.

Inainte de a fi un model de curaj mucenicesc şi mărturisitor, el este un model al martiriului vieţii curate şi sfinte. Pentru un tânăr ofiţer, bogat, cult şi inteligent precum Sfântul virtutea păstrării castităţii, intr-o lume în care desfrâul era ridicat la rang de cult; uluitoare şi zguduitoare pentru tinerii necreştini din toate timpurile. Biruinţa absolută asupra dorinţeor şi slăbiciunilor trupului aduce cu sine o nemaipomenită forţă de spirit, o mare putere duhovnicească şi o exemplară îndrăzneală mărturisitoare a Adevărului. De aceea curajul său, îndrăzneala cu care l-a înfruntat pe împătatul Maximian şi mărturisirea hotărâtă a adevărului evanghelic, iar mai apoi suportarea cu seninătate a torturilor şi a morţii martirice, nici nu sunt de mirare. Istoria ne dovedeşte că pentru creştinii curaţi moartea şi suferinţa nu prezintă o problemă. Pentru călugării despătimiţi, înduhovniciţi, mucenicia era şi este o bucurie, o împlinire, o o încununare. Aceasta este şi dubla mucenicie, şi dubla biruinţă a tânărului guvernator de odinioară: mai întâi în duh, mucenicia albă a vieţii curate şi sfinte, iar apoi mucenicia sângelui, a suferinţei pline de seninătate, de răbdare şi de nădejde, a torturilor la care a fost supus şi a morţii prin străpungerea cu suliţe.

Sfântul Dimitrie este unul dintre cei mal mari sfinţi ai creştinătăţii din toate timpurile şi se bucură de o cinstire şi recunoaştere unanimă, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este cel dintâi în ceata Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos. Troparul său, care arată faptele biruinţelor şi vitejiilor sale duhovniceşti şi muceniceşti este sugestiv. Cu rugăciunea sa ne poate ocroti, iar cu puterea şi exemplul său ne poate face îndrăzneţi şi neşovăitori în luptele duhovniceşti şi în mărturisirea lui Hristos şi a Evangheliei Sale.

Arhimandrit Andrei Coroian, „Piscuri de sfintenie”, Editura Lumea Credintei