Prin gândurile și dorințele noastre putem îndrepta viața noastră și a celor apropiați nouă

Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însușirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace și pocăință. De ce Domnul poruncește să-i iubim pe vrăjmașii noștri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ținem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmașii, prietenii, rudele, apropiații noștri, nu avem pace și liniște, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca și cum n-ar fi nimic, să iertăm totul. Tocmai de aceea, părinții trebuie să îndure multe în viață și în familie cu copiii. Noi îi certăm acum pe copiii noștri, dar nu avem dreptate, căci nu i-am îndrumat pe calea cea dreaptă. Mi-a scris o doctoriță o scrisoare în care îmi spune: ”Eu și bărbatul meu, care este și el doctor, avem un fiu ce a distrus până acum trei mașlini și numai mulțumită lui Dumnezeu a rămas viu. Acum ne cere să-i cumpără, iarăși mașină, dar nu mai avem posibilitatea materială să o facem. Când ne întoarcem de la serviciu, și de la mine și de la tatăl lui cere bani cu sila. Ce să facem și cum să rezolvăm această problemă?”

Eu i-am răspuns la toate acestea spunându-i că nu-l pot învinui niciodată pentru ce s-a întâmplat, căci este din vina lor. Au avut un singur fiu și i-au făcut toate după voie încă de când era mic. Când era mic și dorințele lui erau mici, acum el a crescut și dorințele lui au crescut. Tot ce le-a rămas de făcut este să dea multă dragoste și atenție fiului lor, până ce își va veni în fire și va înțelege că părinții îi doresc tot binele. Altă cale nu este. Vedeți că prin gândurile și dorințele noastre putem îndrepta viața noastră și a celor apropiați nouă.

Starețul Tadei de la mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Ed. Predania, 2010