Pocăința, drumul de la moarte la Înviere

Căci strugurii mai întâi sunt călcaţi de oameni şi apoi sunt zdrobiţi sub piatră şi le storc tot mustul. Dar pe omul în care intră frica de Dumnezeu, însăşi această frică îl face să fie călcat de toţi oamenii. Iar când aceea a curăţit şi a zdrobit desăvârşit simţirile sale trupeşti de mândrie şi slavă deşartă, atunci sfânta smerenie, piatra cea înţelegătoare, cea prea uşoară şi bună, căzând de sus şi storcând toată umezeala poftelor trupeşti şi a patimilor, nu lasă fără de folos sufletul stors, ci-l adapă cu izvor de lacrimi, izvorăşte apa cea vie, tămăduieşte rănile păcătoase, spală puroiul şi rănile, şi zăpada nu este atât de strălucitoare cum se vede acest om. 

Sfântul Simeon Noul Teolog despre pocăință ca drum de la moarte la Înviere