Pe limbă să aveţi rugăciunea lui Iisus, în minte vederea Domnului înaintea dumneavoastră

Dacă inima dumneavoastră se încălzeşte când citiţi rugăciunile obişnuite, prin acest mijloc să aprindeţi focul inimii pentru Dumnezeu. Rugăciunea lui Iisus, dacă o faceţi mecanic, nu vă oferă nimic, este ca oricare altă rugăciune rostită numai cu limba.

Încercaţi în timpul rugăciunii lui Iisus să vă gândiţi că Domnul însuşi vă este aproape şi stă înaintea sufletului dumneavoastră şi urmăreşte ceea ce se petrece în el. Iar în suflet, în acelaşi timp, să deşteptaţi dorul de mântuire şi încrederea că, în afară de Domnul, de la nimeni nu puteţi aştepta mântuirea. Apoi să strigaţi către El, văzându-L în minte înaintea dumneavoastră: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” sau: „Milostive Doamne, cu judecăţile pe care le ştii, mântuieşte-mă”. Lucrarea aceasta nu constă deloc în cuvinte, ci în simţirea pentru Domnul.

Arderea duhovnicească a inimii pentru Domnul este dragostea faţă de El. Ea se aprinde datorită atingerii Domnului de inimă. Deoarece El întru totul este iubire, atingerea Lui de inimă îndată aprinde dragostea faţă de El. Iar din dragoste vine arderea inimii pentru El. Iată, acesta trebuie să fie obiectul căutării dumneavoastră. Săvârşirea rugăciunii lui Iisus este doar unealta pentru acest lucru sau, mai bine zis, doar osteneala, care arată dorinţa puternică a sufletului de a-L dobândi pe Domnul.

Pe limbă să aveţi rugăciunea lui Iisus, în minte vederea Domnului înaintea dumneavoastră, iar în inimă dorul după Dumnezeu sau unirea cu Domnul. Dacă toate acestea vor fi neîntrerupte, Domnul, văzând cât de mult vă siliţi, vă va da cele cerute. Faceţi bine şi chibzuiţi toate acestea şi luaţi-le ca îndrumar şi citiţi-le mai des ca să vi le reînnoiţi în minte, să ştiţi cum trebuie să lucraţi.

Sfântul Teofan Zăvorâtul