Pe cel ce a greșit negativ e greu să-l ridici din lumea lui pizmașă

Mereu le-am spus studenților noștri, viitori preoți, să cerceteze casele credincioșilor atunci când au necazuri, bolnavi sau unele nenorociri, dar să nu fie grabnici a merge în familiile unde stăpânește cearta. Sfatul dat poate fi absurd. Cum să nu mergi într-o familie ca să ajuți la restabilirea unei bune înțelegeri? De ce? Pentru că tu care mergi să ajuți la restabilirea păcii trebuie să fii un mare bărbat duhovnicesc, un erou al răbdării, al cumințeniei și plin de toată iubirea. În al doilea rând să fim foarte realiști. Noi ca oameni ne recunoaștem foarte greu greșelile ce le săvârșim. Se cer lupte stăruitoare, eroisme, chiar și multă într-ajutorare a harului lui Dumnezeu, un duh al Adevărului, pentru această recunoaștere. Aproape nici unul dintre membrii unei asemenea familii nu-și recunosc greșelile. Pe cel ce a greșit negativ e greu să-l ridici din lumea lui pizmașă, să-l convingi să zică din inimă, „greșit-am”. Iar celui ce i se pare că nu a greșit negativ, deci a greșit, că nu a plinit mai mult binele, și atunci poate nici cele ce a greșit negativ nu făcea răul, e și mai greu să-l îndupleci să-și recunoască greșeala. El îți va aduce o sumedenie de argumente că el nu a greșit și că toată vina e a celuilalt. Stăruind să-l convingi el s-ar putea să te socotească pe tine lipsit de dreapta judecată. Și totuși a greșit. Cum? Dacă primul a săvârșit atâtea negative străine de virtute, cel din urmă a greșit din punct de vedere pozitiv pentru că nu a plinit binele, pentru că nu a dat dovadă de mai multă maturitate duhovnicească, de o înaltă înțelepciune, de o mai multă stăpânire de sine. Dacă el ar fi plinit aceste pozitive, nici celălalt nu ar fi greșit așa de mult.

Dar ca să ajungi la acest frumos rezultat, la dezlegarea acestei probleme, ca toți ai casei să zică din inimă: „greșit-am”, se cere un eroism din partea noastră și nu puțin har de la Dumnezeu.

Ioan Mihălțan – Episcopul Oradiei, Îndrumări pentru îndreptarea și maturizarea duhovnicească a persoanei noastre – fragment