Noi, purtându‑ne crucile, Îl ajutăm pe Domnul la purtarea crucii, ne pregătim să‑i fim slujitori în ceruri

Tot omul trebuie să îndure o perioadă de ispite şi de luptă. Este o stare grea, de suferinţă… Despre aceste chinuri se vorbeşte în Psalmi: „Cutremur a cuprins pre ei: acolo sunt dureri ca ale celeia ce naşte.”(Ps. 47:6) Orice om ce se naşte duhovniceşte spre o viaţă nouă încearcă durere, până ce iese la lărgime. Cine nu a încercat în lume aceste dureri „ca ale celeia ce naşte,” atunci trebuie să le încerce în mănăstire. Şi vouă vă stau înainte… Aceste dureri constau în lupta cu patimile. Patimile se vor ridica împotriva noastră. Vrăjmaşul nu ne dă odihnă. Trebuie răbdare. Trebuie să ne răbdăm pe noi înşine şi să nu abandonăm armele, ştiind că acest lucru este cu neputinţă. Necazurile neîncetate pe care Dumnezeu le trimite omului sunt semnul unei griji dumnezeieşti deosebite faţă de dânsul. Rostul necazurilor poate diferi. Ele se trimit ori pentru tăierea răului, ori pentru înţelepţire, ori pentru mai multă slavă în viaţa viitoare, ori ca pedeapsă pentru păcatele săvârşite mai înainte. Toţi îşi poartă crucea lor. Şi dumneata îţi porţi cruciuliţa… Purtarea crucii este necesară pentru mântuirea fiecărui Creştin, nu numai a monahului. Da… Toţi de până acum şi‑au purtat crucea, şi o vor purta de acum înainte. Chiar şi Dumnezeu cel întrupat şi‑a purtat crucea, iar crucea Lui a fost cea mai grea, pentru că într-însa se găseau toate crucile. Iar omul ajută prin faptul că ia de la Hristos crucea şi o duce el însuşi. Şi noi, purtându‑ne crucile, Îl ajutăm pe Domnul la purtarea crucii, ne pregătim să‑i fim slujitori în ceruri. Ce numire înaltă! Necazurile puternice sunt întotdeauna semnul harului lui Dumnezeu. Trebuie doar să răbdăm!

Monahia Maria, Viața Sfântului Nicon, ultimul stareț de la Optina

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *