La rugăciunea cu milostivire față de oameni, ne inspiră dragostea lui Hristos

La această rugăciune participă și sufletul, și trupul.

A purta durerile păcatelor fratelui, în asemenea rugăciune, înseamnă să iei parte cu Domnul la Patimile Lui mântuitoare. Hristos a suferit „pentru păcatele noastre El, Cel Drept, pe nedrept, lăsându-ne pildă, ca să pășim pe urmele Lui” (I Petru 3, 18; 2, 21).

A te răstigni împreună cu El este un dar al Duhului Sfânt. Tatăl nostru Cel Ceresc este binevoitor față de noi când suntem bolnavi, văzând pătimirile fraților noștri. În duhul poruncii: „Iubește pe aproapele ca pe tine însuți”, noi trebuie să ne compătimim unul pe altul, pentru a se crea o răspundere colectivă, care să ne unească pe noi toți în fața lui Dumnezeu, Creatorul nostru.

Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune, Editura Publistar, București, 2002 – fragment