Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Nu ştiu să mă rog!

Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Nu ştiu să mă rog! Acest suspin şi plâns trebuie să iasă dinăuntrul nostru ani de-a rândul. Şi Domnul ne va vizita. Va veni deodată. Ne va deschide mintea şi vom descoperi taina, cum trebuie să ne rugăm şi ce este rugăciunea.

Uneori această taină ni se descoperă în timpul Liturghiei, când ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Alteori acasă. Ni se descoperă după suspinul neîncetat şi stăruitor: Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Învaţă-mă cum să mă rog! Ştiu numai să citesc. Să mă rog, nu ştiu.

Şi Domnul ne va învăţa şi ce este rugăciunea, şi cum trebuie să ne rugăm. Dar, atunci va trebui să păzeşti lăuntrul tău de orice păcat de moarte şi de orice neatenţie. Şi să te rogi ca Domnul să nu-ţi ia harul, această dobândă mare, această sfinţire a voinţei şi a inimii.

O viață de jertfă – Mărturisirile Cuviosului stareț , Editura Egumenița, Galați, 2010 – fragment