Iată calea lui Dumnezeu!
Să nu credem că numai prin lucruri materiale îi putem fi de folos săracului. Trebuie să-i oferim si hrană duhovnicească. De multe ori, chiar si sufletul nostru este întemnițat, este sărac si gol în fapte bune. De acesta să ne îngrijim mai întâi, să îl îmbrăcăm, să îl hrănim si să îl scoatem din închisoarea osândei, vinovăției si păcatului. Si când ajutăm sufletul nostru, e usor apoi să-l ajutăm si pe aproapele nostru. Priviți cât de jos a coborât Hristos. A coborât si a zis: “Primiți-Mă si pe Mine ca pe un sărac; orice oferiți acestui sărac, Mie îmi oferiți. Si Eu voi lua ceea ce îmi oferiți voi si pentru aceasta vă voi da Împărăția Mea“.
Legea Evangheliei si poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, nu sunt de neînfăptuit; înfăptuirea poruncilor lui Dumnezeu este fericire si nu nefericire. Omul suferă când simte ură, când simte gelozie, când simte răutate. Si preferăm să suferim decât să iubim. Când îl miluiesti pe sărac, trebuie să simți fericire, să simți bucurie, pentru că l-ai făcut să-si afle odihna. Era înfometat si acum nu-i mai e foame, ori îi era frig si acum s-a încălzit. Era la închisoare, tu ai plătit si acum este liber. Aceste fapte nu sunt grele si omul se simte foarte fericit. Iată calea lui Dumnezeu!
Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire