Hristos este terapeutul omului prin excelenţă

Din moment ce am observat că iertare a păcatelor este reîntoarcerea omului la frumuseţea creată cea dintâi, iar aceasta constituie metoda terapeutică pe care o are Biserica noastră, trebuie acum să vedem persoana a celui care practică această terapie.

Această persoană este episcopul şi duhovnicii, care lucrează sub conducerea şi cu permisiunea episcopului. Întrucât nu doresc să relatez lucrurile (experienţele) mele, pentru a nu fi acuzat de păreri personale, voi expune întocmai, spusele Sfântului Grigorie Teologul despre preoţie şi despre lucrarea reală a preotului. Preoţia este continuarea operei lui Hristos. Iar Hristos, aşa cum prezintă lucrurile Sfântul Grigorie Teologul, este în primul rând, doctor al omului. Opera Lui este una terapeutică.

Hristos a unit în Persoana Lui, în mod ipostatic, firea dumnezeiască cu cea omenească.

Aşadar dacă finalitatea procesului, terapeutic al bisericii este îndumnezeirea omului, atunci, aceasta ţinteşte toată dumnezeiască iconomie a lui Hristos. Sfântul Grigorie Teologul scrie în acest sens: „spre aceasta sfinţeşte (adică spre îndumnezeirea omului). În continuare el enumeră toate stadiile mântuirii care se află cuprinse în dumnezeiasca iconomie a lui Hristos.

Sfântul Grigorie Teologul scrie în acest sens: „spre aceasta ţinteşte (adică spre îndumnezeiasca iconomie a lui Hristos; spre acest ultim scop ţinteşte Hristos, Dumnezeirea care S-a golit pe Sine; spre acest ultim scop ţinteşte şi trupul care a fost asumat de Hristos; spre aceasta, şi această nouă întrepătrundere, Dumnezeu şi Om, unul în două şi amândouă într-unul”.

În continuare, el enumeră toate stadiile mântuirii care se află cuprinse în dumnezeiasca iconomie.

Hristos este terapeutul omului prin excelenţă.

Aceasta a îndumnezeit firea omenească. El este cel mai puternic medicament care vindecă bolile spirituale ale oamenilor. Tot ceea ce a făcut Hristos reprezintă terapia omului. Faptul că lucrarea preotului este terapia omului şi că aceasta trebuie făcută cu înţelepciune şi, de asemenea, că este o ştiinţă prin care preotul îl conduce pe om, cea mai înzestrată şi complexă dintre făpturi.

Metoda terapeutica exercitata de către preot este numită de Sfântul Grigorie Teologul „artă a artelor şi ştiinţă a ştiinţelor”.

Aceasta anulează afirmaţiilor acelora cere s-au scandalizat pentru că în cartea mea Psihoterapia Ortodoxă am folosit expresia: „Creştinismul este ştiinţa terapeutică” şi de asemenea şi, de asemenea, „teologia este ştiinţa terapeutică”. Exercitarea metodei terapeutice este o lucrare clar teologică şi ştiinţifică. Preoţia nu este doar lucrare liturgică. Iar săvârşirea Sfintelor Taine se integrează propriu – zis în procesul terapeutic al omului. Preotul nu are doar o misiune liturgică, ci şi una terapeutică.

Această misiune a lui este în mod esenţial una de veghe a sufletelor.

General vorbind, preoţia este o ştiinţă terapeutică.

Ea are ca scop să-l vindece pe om prin toate mijloacele de care dispune Sfânta noastră Biserică. Prin urmare, aceasta este lucrarea preotului. Duhovnicul trebuie să ştie să vindece omul, adică să lumineze şi să elibereze mintea şi chiar să transforme toate patimile, pentru ca, deşi mai înainte acestea au lucrat împotriva firii.

Pentru a-l vindeca pe omul ce vine la el, părintele duhovnic are nevoie, pe de o parte, să săvârşească Taina Sfintei Spovedanii, iar pe de altă parte, să cunoască metoda smereniei ortodoxe şi astfel să-i conducă pe fiii săi duhovniceşti spre luminarea minţii ce, mai înainte fusese cuprinsă de întuneric. Prin prisma celor spuse mai sus putem afirma că există două tipuri de terapeuţi. Din prima categorie fac parte cei duhovnici care spovedesc, dar în acelaşi timp există şi metoda terapeutică ortodoxă şi ştiu să-l vindece pe om, adică să-i dea viaţă şi să lumineze mintea cea cuprinsă de întuneric, şi să-l conducă spre îndumnezeire.

Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos , “Spovedania şi Vindecarea Sufletului”