Doamne, vindecă-mi inima

Când ne vine un gând oarecare, ce nu corespunde cu legea evanghelică, vom zice: „Doamne, vindecă-mi mintea.”

Când în inima noastră se iveşte mânie sau ceva asemănător, vom zice „Doamne, vindecă-mi inima.” Aceasta ia trăsătura unui adevărat război, iar noi, măcar că în trecere, dar strigăm lăuntric: „Doamne, vindecă-mă întreg…

Vino către mine, cela ce zac pe pământ, şi mă ridică din gândurile şi patimile mele josnice, din josnicile mişcări ale inimii mele!” Aşa decurge lupta noastră.

Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol I, Editura Accent print – fragment