Devenim prin Duhul Sfânt ai lui Hristos

Viaţa duhovnicească este în primul rând viaţa în Duhul Sfânt. Dar viaţă duhovnicească nu înseamnă să citească cineva cărţi, să dobândească ştiinţă şi cunoştinţe, ca să domine în discuţii, să asculte muzică şi să fie un bun cunoscător al ştirilor bisericeşti. Viaţa duhovnicească nu este nici o bună dispoziţie a minţii sau a inimii, ci căutarea Duhului Sfânt, agonisirea Lui, trăirea Lui, cunoaşterea Adevărului.

Dedicarea, afierosirea, desăvârşita predare în voia harului Duhului Sfânt constituie duhovnicia credinciosului. Ca să-şi însuşească totuşi cineva Duhul Sfânt, să-L simtă, să-L perceapă bine înlăuntrul său, are nevoie neapărat şi în mod necesar de parcurgerea fericitei căi ascetice a curăţirii. Dacă inima noastră nu se curăţeşte bine, Sfântul Duh nu poate să sălăşluiască înlăuntrul nostru. Cele materialnice, cele pământeşti, cele vremelnice, cele stricăcioase, cele de prisos va trebui să fie aruncate de voie pentru această stare dumnezeiască şi dobândirea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ne va călăuzi la tot Adevărul, ne va lumina, ne va umple de har, ne va insufla, ne va vorbi şi ne va îndrepta paşii.

Pe Duhul Sfânt îl simte personal credinciosul care luptă, care se roagă şi care se curăţeşte şi căruia îi devine călăuză de mântuire şi de izbăvire. Devenim prin Duhul Sfânt ai lui Hristos. În Duhul Sfânt devenim dumnezei după har. Fiecare mădular al Bisericii se uneşte cu Duhul Sfânt şi astfel se îndumnezeieşte.

Monahul Moise Aghioritul, Omorârea patimilor, Editura Evanghelismos