”De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Bărbatul meu a murit în război. Am avut o fată, dar mi-a luat-o și pe aceasta…”
Cuviosul Paisie Aghioritul abordează într-una din discuțiile sale duhovnicești subiectul mângâierii celor îndoliați:
”Atunci cand cineva inceteaza de a mai infrunta lucrurile lumesti, află odihna. Pentru ca, astfel cum ar fi cu putinta ca omul sa se mangaie cu adevarat daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea vesnica de dupa moarte? Atunci cand eram la Manastirea Stomio, in Konita traia o vaduva care mergea mereu la cimitir si striga acolo ore intregi. Pe toti ii rascolea cu strigatele ei. Se lasase prada durerii si isi lovea capul de piatra mormantului. Isi varsa acolo toata durerea ei. Mergeau unii si o luau de acolo, dar ea se intorcea iarasi. Iar aceasta s-a petrecut ani de zile. Barbatul ei fusese omorat de germani, iar fiica ei, dupa cativa ani de la moartea tatalui ei, cand abia implinise nouasprezece ani, a murit de inima si astfel ramasese singura sarmana.
Daca va privi cineva lucrul acesta numai la suprafata, va spune: ”De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva?”. Dar femeia tot la suprafata infrunta durerea ei si nu se putea mangaia. Odata, atunci cand am mers sa vad ce se intampla, mi-a spus: ”De ce a facut Dumnezeu aceasta? Barbatul meu a murit in razboi. Am avut o fata, dar mi-a luat-o si pe aceasta…”. Spunea vrute si nevrute si se certa cu Dumnezeu. Dupa ce am lasat-o sa se usureze putin, i-am spus: ”Sa-ti spun si eu ceva. L-am cunoscut pe barbatul tau. Era un om foarte bun. A murit in razboi indeplinindu-si datoria sfanta pentru Patrie si de aceea dumnezeu nu-l va lasa. Apoi ti-a lasat pentru cativa ani pe fiica ta langa tine, si ai avut putina mangaiere. Si fiindca se putea ca ea sa apuce pe un drum gresit, Dumnezeu a luat-o in acea stare buna in care se afla pentru a o mantui”. Desi barbatul ei a fost un om foarte linistit, ea insa era putin lumeasca. Fireste, nu i-am spus: ”tu ai fost o femeie lumeasca…”, ci am intrebat-o: ”Acum ce te gandesti sa faci? Iubesti lumea?”. ”nu vreau sa vad nimic si pe nimeni”, mi-a raspuns. ”Vezi, i-am spus, acum lumea a murit si pentru tine. Durerea te ajuta si nu te intereseaza niciun lucru lumesc. Si astfel in curand veti fi toti impreuna in Rai. Cui a mai facut Dumnezeu o astfel de cinste? Ai inteles aceasta?”. Dupa aceasta discutie a incetat sa mai mearga la cimitir. De indata ce a fost ajutata sa inteleaga sensul cel mai adanc al vietii, s-a linistit.”
Sfântul Paisie Aghioritul