Ce sunt metaniile?

Metaniile sunt un gest al trupului care nu este despărţit de cel al sufletului. El îl însoţeşte. Părinţii ne tâlcuiesc aşa, că atunci când cădem cu faţa la pământ, suntem ceea ce suntem acuma. Când ne ridicăm suntem ceea ce devenim după ce ne ridică Hristos. Deci căzând să ne gândim că noi singuri cădem, dar de ridicat Hristos ne ridică. Ne gândim la asta. Metaniile, vedeţi, nu se fac fără rugăciune. Am înţeles că mulţi fac metanii fară rugăciune. Nu se fac fară rugăciune. Spune în gândul tău: „ Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”, sau „ Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, mântuieşte-mă”. Toate metaniile sunt însoţite de rugăciune, dacă nu, ele devin gimnastică. E bună gimnastica, am înţeles că lucrează toţi muşchii, dar să nu rămână doar aici. Aşa că, asta este, să ne şi rugăm atunci când facem metanii. Părinţii mai faceau pentru domolirea sângelui. De multe ori noi prin multă mâncare, prin somn, prin
celelalte avem un surplus de energie. Acestea de multe ori ne împiedică la rugăciune. Atunci Părinţii fac câteva metanii, până când trupul vine într-o stare de cuminţenie, când sângele nu mai zburdă aşa de tare. Sigur că după asta ne oprim puţin. Ne oprim, ne încălzim puţin, vine liniştea, se liniştesc simţurile, nu mai bate inima aşa de tare şi atunci putem începe a ne ruga. Sunt nişte exerciţii exterioare care nu neapărat că ne vor duce la smerenie şi că vor atrage harul lui Dumnezeu. Nimeni să nu creadă că bătând metanii, doar pentru asta va atrage harul, sau pentru post sau pentru altceva, dar ele ne pot ajuta.

Ieromonah Savatie Baştovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005