Cât se gândește omul la sine și cât își plânge de milă!

Cum putem socoti o făptură mai presus de noi, dacă Dumnezeu ne-a împodobit cu minte, ne-a numit fii ai Săi?

Dacă veți pune mâna pe inimă și veți fi sinceri cu voi înșivă, veți înțelege că sunteți mai mici decât multe făpturi, Luați aminte la albină, cum zorește și trudește. Se dăruiește fără cruțare și fără opreliști, Albina trăiește, cu totul, o lună și o jumătate de zi, și adesea piere muncind, pe câmp, și nu se mai întoarce la stupul ei. Și cât se gândește omul la sine și cât își plânge de milă! Sau priviți furnica, cum nu ostenește să poarte neîncetat ceva. Iar arunci când îi cade sarcina, o ridică și își continuă cu răbdare munca. Iar noi, dacă nu apucăm imediat ceva în mâini, renunțăm degrabă la acel lucru.

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Ed. Predania, București, 2010