Când omul ajunge să se roage numai cu gura

În sfârşit, hărţuit mereu de trup şi de diavolul, omul ajunge să se roage numai cu gura şi astfel puterea cuvintelor rugăciunii nu mai ajunge la inimă. Asemenea oameni sunt mulţi. Domnul spune despre ei: ,,Poporul acesta mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine“ (Matei 15, 8; vezi şi Isaia 29, 13). Ceea ce am spus despre rugăciune putem repeta şi despre Sfintele, nemuritoarele, dătătoarele-de-viaţă Taine.

De multe ori, la început, omul se împărtăşeşte cu credinţă vie, cu simţăminte de dragoste şi evlavie, apoi însă, simţind împotrivirea necurmată a trupului şi a diavolului faţă de adevărul dumnezeiesc, cedează în războiul cu aceştia şi începe a se împărtăşi făţarnic, zicându-şi în sine că nu gustă din Trupul şi Sângele Domnului, ci din pâine şi vin.

Ceea ce este esenţial în această Sfântă Taină, adică ,,duhul şi viaţa“ (cf. Ioan 6, 63), ,,nu încape“ (Ioan 8, 37) – după cuvântul Mântuitorului – în asemenea oameni, ci este furat de Satana. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi de o asemenea împărtăşanie, de o asemenea blasfemie împotriva Domnului. Aşa se poate întâmpla şi cu Taina Pocăinţei.

Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *