Când mintea omului iscodeşte credinţa şi părăseşte Biserica…
Să rămâneţi în corabia Bisericii şi să ascultaţi de ea, că Biserica este Trupul Lui Hristos. Biserica este mama noastră cea de obşte. Prin Biserică intrăm în lume, în viaţă, şi prin ea plecăm din lume, în cealaltă viață, veşnică. Noi, creştinii, suntem asemenea unui copac sădit de Dumnezeu. Creanga care se rupe din copac moare, nu mai poate fi vie. Aşa şi creştinii care se rup de Biserică mor, nu mai pot avea viaţă, nici mântuire până nu se întorc în sânul Bisericii. Când mintea omului iscodeşte credinţa şi părăseşte Biserica, în zadar sunt toate faptele bune. Iar unde este unitate şi înţelegere, acolo este mântuire şi Dumnezeu ajută. Mai spun Sfinţii Părinţi că în, vremea de pe urmă, două lucruri vor ajuta Biserica şi pe credincioşi: pustia simţită, adică munţii, peşterile, pădurea; şi pustia gândită, adică păstrarea credinţei în taina inimii.
Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, Volumul 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004 – fragment