Teama de sfârșitul lumii ține în ea doar frică de sfârșit, nu și de Judecata lui Hristos

Jocul perfidului dușman al mântuirii rămâne același cu cel la care L-a supus pe Hristos Însuși (Lc 4, 1-13). Fiecare dintre noi avem propriul ținut al Carantaniei, în care diavolul ne oferă contrafacerile sale. Una dintre contrafaceri este teama de sfârșitul lumii.

Pentru că, așa cum au construit-o falșii profeți ai lumii de acum, teama aceasta ține în ea doar frică de sfârșit, nu și de Judecata lui Hristos. Este o frică mediocră, anume construită să liberalizeze morala, să distrugă valorile familiei și ale societății. „Dacă tot vine sfârșitul, de ce n-am trăi clipa?” – este întrebarea născută din toată mărșăvia momentului. Un sfârșit fără Judecată e ca o frumusețe fără sfârșit, cum o definea Socrate, prin glasul lui Platon, adică o nelimitată criză estetică.

Atitudinea este mai mult decât periculoasă, este ucigătoare de suflet, suicidară. Contrafacerile ce ne înconjoară dovedesc, în orice domeniu s-ar propune ele, că suntem pe cale a-L contraface pe Dumnezeu, un soi de Moș Gerilă, ruginit și necesar doar pentru retrograzi.

Părintele Constantin Necula

Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?, Editura Agnos, Sibiu, 2013 – fragment