Suntem chemați la sfințenie, suntem chemați să avem în noi chipul Domnului Hristos

Rostul intregii lucrari a Bisericii noastre este sa devenim buni, sa ne facem, din rai ce suntem, buni. Buni, cum trebuie!

In Sfanta Evanghelie si in scrierile Sfintilor Apostoli sunt prezentate, ca ideal de viata, mai multe stari morale ale omului. Suntem chemati la sfintenie, suntem chemati sa avem in noi chipul Domnului Hristos, ni se spune sa cautam desavarsirea, adica deplinatatea, perfectiunea in iubire, perfectiunea in smerenie.

Domnul Hristos are cuvantul in Evanghelie: „Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti avea odihna sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Toate acestea tin cumva de bunatate, dar cuvantul „bunatate” este mai putin intrebuintat.

De pilda, stim ca a zis Domnul Hristos ca „Unul este bun, Dumnezeu este bun” (Matei 19, 17). Stim si de oameni buni: de exemplu, despre Iosif din Arimateea e scris in Evanghelie ca era bun, „om drept si bun” (Luca 23, 50); din Faptele Sfintilor Apostoli stim despre Sfantul Apostol Varnava ca era „om bun, om de credinta si de Duh Sfant” (Fapte 11, 24). Asa ca toate acestea trebuie sa fie realizate in viata omului, dar in mod deosebit trebuie sa ne gandim la bunatate, „sa him buni” – cum zicea mama. Asta ne invata Biserica, la asta ne ajuta Biserica si acesta este semnul ca suntem in Bunul Dumnezeu, daca suntem buni. Cineva care nu-i bun nu poate sa asemene cu Dumnezeu.

Candva, vorbind cu cei din familia noastra, le-am spus de Parintele Serafim Popescu, de la manastire de la noi, ca este om bun. Si cineva dintre cei care au auzit cuvantul acesta a zis: „Apai, bun sa si fie! Iar daca nu-i bun n-are treaba sa stea acolo”.

Deci, oamenii se gandesc ca in manastire trebuie sa fie numai oameni buni, iar daca nu sunt oameni buni, n-au de ce sa stea in manastire, unde trebuie sa fie numai oameni buni. Bineinteles ca nu numai la manastire trebuie sa fie oameni buni, dar in orice caz, daca fericirea o cauti intre calugari (cel putin eu am ajuns la gandul acesta, ca daca vrei sa gasesti un om fericit, trebuie sa-l cauti intre calugari, iar daca nu-l gasesti intre calugari, nu stiu unde poti sa-l gasesti), tot asa si un om bun: trebuie sa-l cauti intre calugari, iar daca nu-i bun, n-are treaba sa stea acolo.

Prin urmare, suntem chemati la bunatate. Stimati ascultatori, stiti ce-i bunatatea? Ati putea sa definiti bunatatea? Ca eu n-o pot defini! Nu pot spune un cuvant din care sa se inteleaga ce este bunatatea, dar stiu ce-i bunatatea. Fiecare dintre noi simtim ce este bunatatea, chiar daca nu putem spune prin cuvinte.

Arhimandrit Teofil Paraian, Cale spre bunatate, Editura Sophia