Suferința n-a fost creată de Dumnezeu
Dumnezeu nu voieşte nicidecum suferinţa, şi aceasta se vede limpede din faptul că nici n-a creat-o dintru început şi nici n-a pus-o mai apoi în creaţia Sa. E străină de cele menite omului şi celorlalte făpturi prin planul dumnezeiesc, aşa cum se arată el de la facere şi până la veşnicie.
Că tot ce e făcut de Dumnezeu este în întregime bun şi nu are nici urmă de rău o rosteşte răspicat Cartea Facerii.
Despre fiecare lucru în parte, odată creat, se spune: Şi a văzut Dumnezeu că este bun (Facerea 1,4, 8,10,12,18,21); iar la sfârşit, despre toate împreună, iarăşi zice: Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată, erau bune foarte (Facerea 1,31). Se intareste astfel că toate cele create de El sunt foarte bune. Nimeni nu poate spune că e vorba aici de lipsa răului moral, iar nu a relelor fizice. Inainte de a fi omul creat şi de a-şi face cel rău apariţia în Rai, noţiunea de rău moral nu avea nici un sens.
Când vorbesc de „rău”, Părinţii se referă la răul de natură morală, dar şi la relele de care au parte oamenii, între care suferinţa stă la loc de frunte. Cel mai adesea ei nu vorbesc anume despre suferinţa, ci despre boală. Ei vor stricăciune şi moarte. Boala este însă strâns legată, pentru că nu-i boală ori stricăciune lipsită de suferinţa. Multe din cele care ne mână spre moarte pricinuiesc chin şi durere. Părinţii vorbesc încă şi despre pătimire; despre faptul că omul este supus patimilor fireşti, între care se numără şi suferinţa.
Or, Părinţii spun cu toţii că acestea toate lipseau din creaţie la început. Dumnezeu nu le să-dise în zidirea Sa şi nici n-avea de gând s-o facă. Cât priveşte omul, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că el „n-a fost creat spre a fi rău de la început, de Cel care pe toate le-a făcut pe temeiul bunătăţii”.
La întrebarea: „De unde vin bolile? De unde beteşugurile trupului?”, Sfântul Vasile cel Mare răspunde că suferinta n-a fost creata de Dumnezeu.
Dumnezeu a creat natura lucrurilor, nu ceea ce se îndepărtează de natură şi chiar se împotriveşte naturii. „Nu se poate spune că boala e ceva necreat, şi nici că este creatură a lui Dumnezeu. Nu! Fiinţele au fost create cu o structură naturală potrivită firii lor şi aduse la viaţă având desăvârşite toate mădularele; se îmbolnăvesc când îşi pierd starea naturală de vieţuire; îşi pierd sănătatea sau printr-o vieţuire rea, sau dintr-o pricină oarecare, ce aduce îmbolnăvirea trupului. Deci Dumnezeu a făcut trupul, nu boala”. Tot aşa spune şi Sfântul Grigorie Palama: „Dumnezeu n-a creat… nici bolile, nici neputinţele omeneşti.”
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune limpede că „Dumnezeu, zidind firea omenească, nu a creat împreună cu ea nici plăcerea, nici durerea din simţire. El a dat minţii o anumită capacitate de plăcere, prin care să se poată bucura în chip tainic de El”. Tot el spune că „schimbarea firii spre pătimire, spre stricăciune […] n-a avut-o omul dintru început de la Dumnezeu”. Sfântul Grigorie de Nyssa arată că firea lui Adam „era neatinsă de patimi, căci el era imitarea Celui neprihănit”. Iar Sfântul Ioan Damaschin spune că Dumnezeu ne voia pururea nepătimitori, aşadar lipsiţi de suferinţa.
Jean-Claude Larchet, Dumnezeu nu vrea suferinţa omului