Să învăţăm să fim smeriţi cu inima. Nu plecăcioşi şi plini de cuvinte dulci, dar plini de falsitate

Fiecare avem sărăcia noastră, fraţi creştini, să nu uităm acest lucru. Mîndrul se predică pe el (toţi au defecte, numai el nu), iar smeritul se vede pe el însuşi mai înnegrit decît toţi, pentru că îşi vede numai păcatele sale. Noi ştim ce e smerenia, dar numai teoretic; practic, cădem la acest mare examen al smereniei.

Să învăţăm să fim smeriţi cu inima. Nu plecăcioşi şi plini de cuvinte dulci, dar plini de falsitate şi de orgoliu pe dinăuntru! Ci, smeriţi cu inima, blânzi, o smerenie autentică. Şi, atunci, nici cuvântul tău nu o să fie aspru şi tăios. Când spui ceva, chiar un cuvânt de folos, cu ton poruncitor, cu autoritate, nu poţi fi ascultat.

Părintele Sofian Boghiu

 Apostolat în Ţara Făgăraşului, numărul 84, martie-aprilie 2015