Pofta, zămislind, naşte păcatul, iar păcatul odată săvârşit, aduce moartea

Sfântul Apostol Iacob, în cartea sa, spune un lucru foarte limpede: “Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci, fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcatul, iar păcatul odată săvârşit, aduce moartea”.

Aşadar, Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni. Şi cu toate acestea, a şasea cerere din Tatăl nostru sună aşa: “Şi nu ne duce pe noi în ispită”. De aceea vom lămuri cum se înţelege această cerere, pentru că ea a fost rostită în aramaică, în limba ce se vorbea pe vremea Domnului Iisus Hristos în Palestina. Numai că înţelesul în limba aramaică al acestei cereri este următorul: “Şi nu ne lăsa pe noi în ispită”. Nu schimbăm textul Sfintei Scripturi. El este revelat, este descoperit. Dar, trebuie să înţelegem bine sensul acestei cereri. Adică, noi îi cerem lui Dumnezeu să nu ne lase ispitiţi de cel rău, să nu ne lase să cădem pradă ispitelor diavolului. În acest sens, încă din Vechiul Testament, Proorocul David zicea: “Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită”.

Deci, cu Dumnezeu ne izbăvim de ispită. Domnul Hristos, în Evanghelia de la Luca, înainte de Patimile Sale, îi îndemna pe ucenici: “Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită”. Aşadar, Dumnezeu nu ispiteşte. Ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne lase să cădem pradă ispitelor. Sigur că Dumnezeu ne poate încerca. Dumnezeu ne încearcă pentru a ne căli, pentru a ne fortifica din punct de vedere spiritual. Dumnezeu ne încearcă, îngăduind să fim bolnavi, îngăduind să fim necăjiţi sau să avem probleme. Dar, Dumnezeu nu ispiteşte. Aşa înţelegem cea de-a şasea cerere din Tatăl nostru: “Şi nu ne lăsa pe noi în ispită”. Ispititorul este diavolul, cu el nu trebuie stat de vorbă.

Andrei Andreicuț, Morala împărăției întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, Editura Reîntregirea, Alba Iulia – fragment