Pocăinţa şi plânsul pentru păcate aduc fericirea veşnică
Uită-te mai stăruitor, uită-te fără împătimire la sufletul tău, preaiubite frate! Oare, pentru el, nu e mai de nădejde pocăinţa, decât plăcerea? Oare, pentru el, nu e mai de nădejde să plângă pe pământ – în această vale a plângerii, menită anume plânsului –, decât să-şi alcătuiască singur plăceri premature, amăgitoare, lipsite de noimă şi pierzătoare?
Pocăinţa şi plânsul pentru păcate aduc fericirea veşnică: lucrul acesta este ştiut, este vrednic de crezare, marea lui însemnătate a fost întărită de către Domnul. Şi atunci de ce să nu te cufunzi în aceste stări sfinte, de ce să nu rămâi în ele, de ce să-ţi alcătuieşti singur plăceri, să te saturi cu ele, să te îndestulezi cu ele, să nimiceşti în tine prin ele fericita foame şi sete de dreptatea lui Dumnezeu, fericita şi mântuitoarea întristare pentru păcatele şi păcătoşenia ta?
Sfântul Ignatie Briancianinov
Cum să biruim mândria, Editura Sophia, București, 2010 – fragment
