Omul simplu şi fără vicleşug primeşte Harul lui Dumnezeu
Primul vlăstar al smereniei este simplitatea. Iar, când în om există simplitate, există şi dragoste, jertă, bunătate, mărinimie, evlavie. Omul simplu are curăţie sufletească şi o încredere neiscoditoare în Dumnezeu. Simplitatea a fost starea lui Adam dinainte de cădere, când le vedea pe toate curate, deoarece era îmbrăcat în Harul lui Dumnezeu.
– Gheronda, atunci când se spune: “Harul se află în simplitate”, se referă la Harul dumnezeiesc?
– Fireşte. Omul simplu şi fără vicleşug, deoarece are smerenie, primeşte Harul lui Dumnezeu, Care este simplu şi din fire bun.
– Gheronda, se poate să umble cineva cu simplitate şi să aibă mândrie?
– Asta nu se poate. Nu există mândrie în omul care are simplitate adevărată.
– E posibil ca să imite cineva unele manifestări ale omului simplu, fără ca să aibă simplitate adevărată?
– Da, se poate ca prefăcându-se a fi simplu, să reuşeasccă ceea ce urmăreşte. Înăuntrul simplităţii celui care joacă rolul omului simplu pentru a-şi atinge un scop există cea mai grosolană viclenie. Este ca şi cum un bătrân ar purta şosete de copil mic, ca să i se facă şi lui hatârurile ce i se fac unui copil mic. Pe când cel care are adevărată simplitate are şi onestitate şi discernământ.
Cuviosul Paisie Aghiorîtul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, 2007 – fragment