O, ce mare lipsă de discernământ, între cele trupești si duhovnicești, pe care-l au creștinii de acum

Auziti, fratii mei, ce rele patimesc cati nu se impartasesc incontinuu, ci se tin departe de Taine? Auziti ca ajung demonizati si se prefac in animale necuvantatoare, cum s-a prefacut in vechime in bou Nabucodonosor imparatul (Dan 4,33)? Si pe drept cuvant patimesc aceasta: fiindca prin impartasirea continua cu Cuminecatura dumnezeiasca pot sa devina din oameni dumnezei prin har, dar nu vor, ci, stand departe de dumnezeiasca Cuminecatura, isi pierd si chipul omenesc pe care-l au si se preschimba in animale necuvantatoare, si se predau puterii satanei, cum spune Psalmistul: „Cei ce se departeaza de Tine vor pieri” (Ps 72,26). Iar daca acelora care zabovesc de la impartasanie le va urma o moarte neasteptata, ce soarta vor avea nenorocitii? Cum vor putea trece in libertate de vamesii demoni ai vazduhului? Ce frica si cutremur va incerca sufletul lor, in vreme ce prin Cuminecarea frecventa ar fi putut sa se elibereze de toate acestea, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? Mila lui Dumnezeu.

Asadar, fratii mei, daca impartasania rara ne produce atatea rele mari si de nepovestit, iar Cuminecarea frecventa ne daruie atatea bunuri mari, ceresti si suprafiresti, atat in viata de fata, cat si in cea viitoare, de ce sa fim atat de zabavnici sa ne impartasim, fratilor? De ce sa nu ne pregatim cu cuvenita pregatire ca sa ne cuminecam cu dumnezeiestile Taine, daca nu in fiecare zi, macar in fiecare sambata si duminica si in fiecare sarbatoare? S-ar cadea sa alergam frecvent cu mare bucurie la sfanta Masa sa ne cuminecam cu Preadulcele nostru Iisus Hristos, care e toata viata noastra, suflarea si existenta noastra si toata nadejdea si mantuirea noastra, ca sa fim pururea uniti si nedespartiti de El. Dar, noi atat in aceasta viata, cat si in cealalta, preferam si avem mare bucurie sa zabovim si sa stam departe de El.

Daca ne-ar lipsi cineva o singura zi de masa mancarurilor trupesti, ne mahnim, ne nelinistim, si ni se pare un mare rau; dar daca suntem lipsiti de masa duhovniceasca si cereasca a dumnezeiestilor Taine, chiar si una sau doua luni intregi, nu socotim ca e un lucru rau. O, ce mare lipsa de discernamant, intre cele trupesti si duhovnicesti pe care-l au crestinii de acum. Fiindca pe cele dintai le imbratisam cu toata iubirea, dar pe acestea din urma nu le dorim defel.

Sfantul Nicodim Aghioritul