„Marele” Iuda – calea oamenilor mici de a ajunge oameni ”mari”
„Marele Iuda”
Tradatorul…
Omul care a vandut pe Dumnezeu.
Omul meschin, ingust, orbit, obsedat.
Unii au cautat sa-l prezinte dimpotriva: patruns de un ideal al neamului sau: dezrobirea politica a lui Israel. Iisus ii insela asteptarile. De aceea avea dreptate sa apere pe Israel de un „om” care-l conduce contra intereselor sale.
Au dreptate. Dar atata dreptate cata poti da unui om care rationeaza just pe principii false.
Israel a refuzat sa-l considere pe Iuda printre eroii neamului.
Conducerii lui Israel ii trebuia doar un tradator.
S-a prezentat Iuda.
„Iar ei s-au bucurat si s-au tocmit sa-i dea bani.”
Pe urmele explicatiei:
Fariseii, cu gandul ucigas in inima, erau deja „fiii diavolului”; le-a spus-o Iisus in Templu (Ioan 8, 44).
Le mai trebuia un „mijlocitor”.
„Si a intrat Satana in Iuda” (Luca 22,3).
Aceasta-i explicatia faptului.
De-acum Iuda nu mai era un anonim; de acum Iuda e o mare putere: a devenit o minte satanica.
„Marele” Iuda.
-Iata oamenilor mici o cale de-a ajunge oameni „mari”.
De acum Iuda va fi prototipul tuturor tradatorilor.
Iuda va avea ucenicii lui pana la sfarsitul lumii, care, aceeasi treaba vor face-o: vanzand, reclamand mincinos stapanirilor, tradand, dand la moarte: parinti, copii, frati, sotii, barbati, preoti, sfinti…
Iuda multiplicat vinde pe Iisus mereu.
Fiii diavolului ii cumpara lui Iuda ucenici.
-Si cu preturi derizorii, fiindca se imbie multi.
Explicatia lui Iuda:
Credea in Dumnezeu, dar nu credea in Iisus.
Izbavirea politica a lui Israel o punea mai presus de marea opera a lui Iisus: mantuirea omului. Pe aceasta n-o intelegea Iuda. Se crampona intr-o contradictie surda cu Iisus.
Nu l-au putut scoate din contradictie nici darurile exceptionale pe care li le dase Iisus la toti; nu-l largise sufleteste nici insasi Iubirea, care stralucea in Iisus. (Traditia spune ca pe Iuda il rodea invidia ca Iisus mai mult il iubeste pe Ioan decat pe el.)
Adevarul n-a incaput in Iuda, cum n-a incaput nici in farisei.
Structura lui era o dizarmonie- un haos.
De aceea Satana intru ale sale a intrat.
Explicatia metafizica: e mai grea. Dupa Scriptura a fost cineva prevazut cu tradarea. E scris si pretul si ce s-a facut cu pretul tradarii.
Nu e scris ce se va alege cu vanzatorul.; -semn ca Dumnezeu n-ar fi vrut sinuciderea lui. Deci daca in planul Providentei era prevazuta ,,moartea cea de buna voie” a lui Iisus -fara ca aceasta sa fie o sinucidere, ci o jertfa-, mijlocirea lui Iuda nu si-ar fi atras pierderea mantuirii, daca nu se sinucidea.
Vanzarea si rastignirea lui Iisus l-au aruncat pe Iuda in deznadejde, cu care Satana si-a aruncat ucenicul in zbiltul unui streang, din care l-a mai aruncat o data ,,cu capul in jos de a crapat in doua si i-au iesit maruntaiele”(Faptele Apostolilor 1,18).
De atunci e desenat de zugravi pe genunchii si in bratele lui Lucifer, ca cel mai iubit fiu al diavolului:”fiul pierzarii”.
A fost predestinat Iuda?
Putea sa fie si altul. El s-a ales: el!
Libertatea lui a cedat ispitei, ca Adam in Rai.
Putea sa nu cedeze? I s-a retras Harul? Nu i s-a dat ca si celorlalti?
Dumnezeu n-are nici o vina.
O are toata numai Satana?
„Mai bine i-ar fi fost omului aceluia, de nu s-ar fi nascut!”
-E misterul fiilor pierzarii, in care maraie un ranjet de drac.
,,La semn alerg, dar ma socotesc sa fi ajuns” (Filipeni 3,14):
La starea de a nu mai putea pacatui, a mantuirii.
-Asa isi atragea aminte Apostolul Neamurilor, care de fapt i-a luat locul intre ucenicii lui Iisus.
Părintele Arsenie Boca
Prislop
vineri.8.12.1949