În Rai lumina drepţilor este de-a pururea
În Sfânta Scriptură găsim că Dumnezeu a sădit Raiul în Eden, către răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care l-a făcut (Facere 2, 8). Ce înseamnă Eden? La această întrebare ne răspunde Sfântul Vasile cel Mare, zicând: „Eden se numeşte desfătare” (Exaimeron, Cuvânt despre Rai, 1826, p. 61). Dar oare ce fel de desfătare era acolo? Trupească numai? Acest lucru, fie şi numai a-l gândi cineva, este o necuviinţă!
Astfel, trebuie să înţelegem o desfătare vrednică de Dumnezeu, cuviincioasă lucrării Lui dumnezeieşti, desfătare care este potrivită sfinţilor. Ascultă pe cel ce zice: Desfătează-te în Domnul şi-ţi va împlini ţie cererile inimii tale (Psalm 36, 4). Iar în alt loc: Acolo, pornirile râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu (Psalm 45, 4); pârâu al desfătării se numeşte grădina Raiului, care hrăneşte şi creşte frumuseţea acelor saduri gândite, după cuvântul: Râu care iese din Eden, să adape Raiul (Facere 2, 10).
Ca să înţelegem sădirea vrednică mâinilor şi lucrării Bunului Dumnezeu, să ne aducem aminte de cele spuse de Mântuitorul nostru Iisus Hristos către ucenicii Săi: Voi sunteţi mlădiţele şi Tatăl Meu este lucrătorul, ca cei ce sunt sădiţi de Dânsul în casa Domnului şi care înfloresc în curţile Dumnezeului nostru (cf. Psalm 91, 13; Ioan 15, 1-8). Despre această sădire duhovnicească şi Sfantul Apostol Pavel zice: Eu am sădit, Apolo a udat, iar Dumnezeu a făcut să crească (I Corinteni 3, 6). Sfântul prooroc David aseamănă pe cel drept cu pomul sădit lângă izvoarele apelor; care rodul său va da la vremea s;a şi frunza lui nu va 4 cădea (Psalm 1, 3). Şi iarăşi: Dreptul ca finicul va înflori (Psalm 91, 12).
Sfântul Vasile cel Mare zice: „Invaţă-te, omule, ca din nişte învăţături ca acestea să vii întru înţelegerea Raiului şi să ajungi la zorile dinaintea luminii, unde răsare lumina cunoştinţei şi unde Raiul desfătării s-a sădit Şi măcar de vei înţelege vreun lucru trupesc primitor de sfinţi, în care petrec toţi cei ce au strălucit pe pământ în lucruri bune, îndulcindu-se după o vrednică răsplătire din darul lui Dumnezeu şi din veselia cea adevărată şi fericită, nu cazi niciodată din asemănarea cuviincioasă pentru Rai” (Exaimeron, Cuvânt despre Rai, p, 61).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făgăduit Raiul tâlharului credincios, răstignit împreună cu El pe Cruce, care, crezând din inimă că El este Dumnezeu cu adevărat, L-a mărturisit cu gura, iertându-i-se toate păcatele şi auzind: Astăzi vei fi cu Mine în Rai (Luca 23, 43). Aceasta a spus-o Domnul ca să ne arate că El primeşte pe omul care se pocăieşte până în ultimul ceas din viaţă, Vedem şi pe Sfântul Apostol Pavel, încă din viaţă fiind răpit până la al treilea cer, mergând la Rai, unde a auzit cuvinte care nu se cuvine omului a le vorbi (II Corinteni 12, 4).
În Rai este veşnică veselie, după cum zice David: în veac se vor veseli (cf. Psalm 5, 11). În Rai lumina drepţilor este de-a pururea. Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos au spus că Raiul este îndoit, adică simţitor şi gânditor, văzut şi nevăzut, după cum şi omul are în sine o parte văzută şi una nevăzută, adică trup şi suflet (Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, Despre Paradis, p. 95). Sfântul Vasile cel Mare, adeverind existenţa celor două părţi ale Raiului, zice: „Nici pe cele trupeşti nu le scoatem afară şi pe cele duhovniceşti le căutăm. Că precum în Legea veche era cu adevărat şi lucru simţit, dar avea închipuirea celor de sus, aşa şi Raiul îl înţelegem şi trupeşte, dar îl tâlcuim şi duhovniceşte” (Exaimeron, Cuvânt despre Rai, p. 8). Acelaşi sfant spune că în Rai va fi o desfatare duhovnicească desăvârşită a celor cinci simţuri ale omului, adică a vederii, a auzului, a gustului şi a celorlalte simţuri.
Părintele Cleopa, Despre rai și desăvârșirea omului, Trinitas, Iași, 2002
