El a venit la noi, a fost unul dintre noi, a trăit printre noi şi a murit pentru noi

Atunci, cu aproape două mii de ani în urmă, El a venit pe pământ, a trăit printre noi, a fost unul dintre noi; Mântuitorul, El a venit să ne caute, să ne dea speranţă, să ne încredinţeze de dragostea lui Dumnezeu, să ne încredinţeze că totul este posibil, numai să credem în El şi în noi înşine…
Acum va veni timpul când El va sta iarăşi în faţa noastră – sau în ceasul nostru din urmă, sau în ceasul judecăţii din urmă. Şi atunci se va înfăţişa Răstignit, cu mâinile şi picioarele pironite în cuie, cu fruntea rănită de spini, iar noi vom privi la El şi vom vedea că e răstignit deoarece noi am păcătuit; El a murit deoarece noi am meritat condamnarea la moarte, pentru că noi am fost vrednici de osândă veşnică din partea lui Dumnezeu. El a venit la noi, a fost unul dintre noi, a trăit printre noi şi a murit pentru noi. Ce vom putea spune atunci? Judecata nu va consta în faptul că El ne va judeca; judecata va fi să-L vedem pe Cel pe Care noi L-am ucis prin păcatul nostru şi Care stă acum în faţa noastră cu toată dragostea Sa. Iată, pentru a preveni această groază, trebuie să stăm la fiecare mărturisire ca şi cum am fi în cel din urmă ceas, în ultima clipă de nădejde înainte de a vedea aceasta.

Mitropolitul Antonie al Surojului, Bucuria pocăinței