Dumnezeu şi îngerii se bucură de strâmtorările în care ajungem, iar diavolii şi argaţii lui, de tihna noastră
Căci cel ce respinge necazurile şi greutăţile de bunăvoie, e silit să iubească păcatele. Pentru că fără necazuri nu ne putem despărţi de îndemnurile linguşitoare ale cugetului. Căci pe cât se înmulţesc ostenelile, pe atâta se împuţinează păcatele, dat fiind că necazurile şi primejdiile omoară dulcea împătimire a patimilor, iar tihna le hrăneşte şi le face să crească.
Deci s-a văzut limpede că Dumnezeu şi îngerii se bucură de strâmtorările în care ajungem. Iar diavolii şi argaţii lui, de tihna noastră .
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe – fragment
loading...
