Despre efectele amânării pocăinţei

Omul care-şi amână pocăinţa aşază peste haina lui cea duhovnicească noi şi noi pete. Câtă vreme această haină preascumpă a nevinovăţiei este curată, el poate să vadă petele separate, iar la vremea lor să le îndepărteze; dacă se ascunde însă întru ea multă murdărie, se ponoseşte şi atunci cel care o poartă nu poate să mai vadă petele de pe ea, ori să mai fie impresionat de acestea. Haina deja nu mai poate fi curăţită, ci se arde, iar sufletul rămâ- ne ruşinat, slăbit şi gol înaintea vederii îngerilor şi a lui Dumnezeu. Astfel, el piere.
Amânarea pocăinţei e ca şi amânarea lecuirii unei boli trupeşti. Când, în cele din urmă, cel bolnav se hotărăşte să meargă la medic se dovedeşte că boala deja a avansat şi a devenit de nevindecat. Tot astfel se poate spune şi despre ruşinea de a ne mărturisi păcatele. Dacă cineva se îmbolnăveşte trupeşte şi nu vrea să meargă la medic, căci ştie că acolo îl vor pune să se dezbrace ca să fie consultat, în acest chip îşi riscă sănătatea şi viaţa, şi aceasta din prostie şi dintr-o stânjeneală nelalocul ei.

Cum să ne mărturisim la duhovnic – despre pocăință și iertare, Editura de suflet – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *