Cum să-l iert, dacă nu vine la mine? El e mai mic. Oare n-am rostit și unii dintre noi aceste cuvinte?

Fericit cel ce grabnic izgonește ura din inima sa! El nu-și otrăvește aici nervii și sus, în ceruri, va fi veșnic printre îngeri. Știind acestea, fie ca și noi, iubiții mei, să fim pregătiți ca întotdeauna să ne împăcăm cu dușmanii noștri. Să nu ne îndreptățim că celălalt nu vrea să se împace cu noi, căci dacă el nu vrea să ne ierte, ce ne împiedică pe noi să îl iertăm? Dacă el se sinucide sufletește prin vrajbă, este, oare, chibzuit ca și noi să ne pricinuim aceeași nenorocire? Cât de des nu auzim în viață astfel de îndreptățiri de sine: „Cum să-l iert, dacă nu vine la mine? El e mai mic. Să întindă cel dintâi mâna pentru împăcare. El m-a jignit pe mine, de aceea el trebuie să-ți ceară iertare! Eu nu am nimic împotriva lui. Dar, dacă el nu vrea să ne împăcăm, nici eu nu vreau! Cine, eu să mă duc cel dintâi să-mi cer iertare? De ce să mă umilesc în fața lui? Cine e el? și eu am demnitate omenească! ș.a.m.d.”

Oare n-am rostit și unii dintre noi aceste cuvinte de mai sus? Negreșit! Mai mult, aceste cuvinte mai mult îi învinuiesc decât să-i îndreptățească pe cei ce le rostesc. Nicăieri nu a spus Iisus Hristos să iertăm numai atunci când omul vine la noi să ne ceară iertare. El nu a statornicit nicăieri că trebuie ca acela mai mic să își ceară întâiul iertare. Toți, în orice clipă, suntem datori să-i iertăm pe dușmanii noștri pentru toate cele cu care ne-au vătămat cinstea.

Dacă cel vinovat de ceartă își vine în fire și îi cere smerit iertare potrivnicului lui, va dobândi ștergerea vinovăției sufletului său. Dacă cel nevinovat rămâne neîmpăcat în mândria lui, tocmai prin aceasta se va face mai vinovat decât cel vinovat. Bine este ca acei mai tineri să facă cel dintâi pas către împăcare. Dar, dacă ei nu au această conștiință, atunci nimic nu-i împiedică pe cei mai bătrâni sau mai mari să se smerească primii.

Sfinții Părinți ne învață că cel ce iartă întotdeauna câștigă. Oricare ar fi pricina certei, dacă ierți, ți-ai spălat de îndată sufletul și te-ai făcut vrednic de Rai. Dacă ai iertat celui ce a cugetat să te ucidă, ai ajuns întocmai cu mucenicii. Dacă ierți ocara, te-ai liniștit și ai dobândit Împărăția cerurilor. Dacă, cu mărime de suflet, uiți bârfele și pârele împotriva ta, ai amuțit gura vrăjmașului tău. Dacă răspunzi răului cu bine, ți-ai rușinat vrăjmașul. Dacă primești vătămarea cea răutăcioasă a cinstei tale, te-ai învrednicit de cinstiri cerești. Dacă, având poziție înaltă în viață, îți ceri iertare de la cel mai mic decât tine, nu numai că nu te-ai umilit, ba mai mult ai crescut cu duhul. Dacă nu ești vinovat și ceri celui ce te-a jignit să te ierte, ajutând sufletul acestuia să iasă din iadul vrajbei, ai șters de unul singur multe dintre păcatele tale. Dacă îți umilești mândria, ți-ai proslăvit smerenia.

Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010 – fragment