Convertirea familiilor regale din Europa la Biserica Ortodoxă

De-a lungul secolelor, mai multi membri ai familiilor regale din Europa s-au convertit la Biserica Ortodoxa, de la regele suedez Magnus in Evul Mediu, la membrii Caselor Regale ale Danemarcei si Germaniei. Potrivit cercetarilor unui prieten bun si carturar la Oxford, Arhiepiscopul Macarie (Tyllirides) de Zimbabwe, in Anglia secolului al 16-lea regele Henry VIII, dorind sa abandoneze catolicismul, s-a informat despre credinta Ortodoxa. La putin timp dupa, regina Elisabeta I s-a informat si ea, cu scopul de deveni ortodoxa, vizand o casatorie cu un membru al Familiei Regale rusesti. In secolul al 19-lea, doua dintre nepoatele reginei Victoria nu numai ca au devenit Ortodoxe, dar si Sfinti Ortodocsi – Noile Mucenice Alexandra si Elisabeta. Cand in 1948 Alteta sa Regala Printesa Elisabeta, actuala regina, s-a casatorit cu grec-ortodoxul Print Philip, actualul Duce de Edinburgh, acestuia i s-a cerut in mod oficial sa inceteze a mai fi Ortodox (desi el nu a incetat niciodata sa faca semnul Ortodox al crucii in public). Mama sa evlavioasa a devenit calugarita ortodoxa, fiind vaduva, si poate fi vazuta imbracata ca monahie la balconul Palatului Buckingham, in fotografii din diferite momente publice ale anilor 1950. In interiorul palatului, a fost ridicata o mica capela ortodoxa (paraclis), pentru folosinta ei. Aceasta afost demolata dupa moartea ei in 1969, cand ramasitele ei au fost ingropate la o manastire de maici ortodoxa rusa din Ierusalim, conform dorintei ei.

Dupa multi ani in care nu si-a practicat credinta, A.S. Printul Philip s-a intors la Ortodoxie la inceputul anilor 1990. Intr-un articol din acea vreme, scris de Giles Milton (‘The Spectator’, 14 martie 1992), s-a dezvaluit ca in mai 1991 el a vorbit, in particular, cu un episcop ortodox rus la Londra, si planuia, pentru iunie 1993, o intalnire cu Patriarhul de Constantinopol, o vizita in Sfantul Munte Athos din nordul Greciei si o vizita la Patriarhul Moscovei. In acelasi articol, cuvintele printului la o conferinta ortodoxa asupra ecologiei, din Creta, noiembrie 1991, erau citate: „Biserica Ortodoxa a stiut dintotdeauna ca orice forma de exprimare religioasa, inchinare, rugaciune, sarbatorire, propovaduire, viata monastica sau misticism – poate asigura inspiratia pentru un raspuns practic la criza ecologica.”

Intr-un fel, nu ar trebui deci sa fie surprinzator ca A.S. Printul Charles, fiul sau si mostenitorul tronului, prezinta si el un puternic interes fata de Biserica Ortodoxa. Desi zvonuri despre acest interes au ajuns la urechile noastre la mijlocul anilor 1990, un articol recent din „the Sunday Express’ (28 aprilie 2002) sugereaza ca interesul acesta a devenit mult mai serios. Articolul, intitulat „Isi intoarce Charles spatele catre Biserica?” (este vorba de biserica anglicana), relateaza ca „Printul Charles a ajuns satul pana la gat de Biserica Angliei, incat are parte de o instruire personala in religia grec-ortodoxa. Prietenii spun ca a facut un „angajament spiritual” fata de Ortodoxia greaca, dar implicatiile constitutionale fac imposibila pentru el o convertire deplina”. Un prieten apropiat al printului se spune ca ar fi declarat reporterilor ziarului national ca „Atitudinea pe deplin patetica a Bisericii Angliei il innebuneste – incercarea acesteia de a fi totul pentru toti, si in cele din urma, pentru nimic.” Se afirma ca Charles s-a indragostit de crestinismul ortodox atunci cand a vizitat pentru prima data Sfantul Munte Athos cu ai sai 2000 de calugari ortodocsi de toate nationalitatile, in 1996. Cu ocazia altei vizite la manastirea atonita Vatopedu, a petrecut patru ore stand de vorba singur cu staretul [si cu calugarul roman Dionisie cel orb]. Se pretinde ca a avut loc un fel de „ceremonie spirituala”. (Cu siguranta, aceasta ar putea fi doar introducerea Printului drept catehumen al Bisericii Ortodoxe?). Se mai afirma ca Printul Philip, care este unul din patronii „Prietenilor Muntelui Athos”, a avut o influenta asupra fiului sau, dar ca catalizatorul final a fost moartea tragica a Printesei Diana din 1997. „Acesta a fost momentul cand a fost prins cu adevarat, caci ei i-au oferit multa consolare, si cu aceasta marea captura a inceput”, spune articolul. Desi articolul contine multe greseli factice si o anume cantitate de exagerare jurnalistica, posibila viitoare convertire a Printului Charles, secreta sau altcumva, la Biserica Ortodoxa, ar fi convertirea la cel mai inalt nivel din ultima suta de ani, in tara aceasta. Pentru Ortodocsi nu ar trebui sa fie deloc surprinzatoare, caci el este purtat de rugaciunile evlavioasei sale bunici-calugarite, si crestinii Ortodocsi nu subestimeaza niciodata puterea rugaciunilor unei mame asupra a trei generatii de urmasi. Oricare va fi situatia, noi vom continua sa ne rugam ca „Domnul Dumnezeu sa il pomeneasca intru Imparatia Sa pe A.S. Printul de Wales” la Intrarea Mare din fiecare Sfanta Liturghie. Ca intotdeauna, asteptam ca voia lui Dumnezeu sa se implineasca in marea lucrare a Reconvertirii Angliei si a tuturor acestor Insule la credinta Ortodoxa. Fie ca lumina pascala a Lunei Luminate sa lumineze inimile tuturor.

Sursa: oocities.org

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *