Cine este de vină că ne plictisim la Sfânta Liturghie?
În Sfântul Munte dumnezeiasca Liturghie se săvârșește în fiecare zi după Utrenie. Și deși participăm în fiecare zi la aceeași dumnezeiască Liturghie nu ne săturăm, nu ne plictisim, nu obosim. Când cineva trăiește dumnezeiasca Liturghie, sfintele ei cuvinte devin pentru el o ușă care îl conduce la o întâlnire cu Dumnezeul cel personal, Adevărul cel enipostatic. Întreaga noastră viață devine o pregătire a ofrandei celei către Dumnezeu, a participării noastre conștiincioase la dumnezeiasca Liturghie și în cele din urmă o doxologie către Dumnezeu, un efort și o luptă, o prelungire și păstrare pe durata întregii noastre vieți a experierii și împărtășirii cu Trupul dumnezeu-omenesc al Mântuitorului. Liturghisim viața noastră și viața noastră devine o neîncetată dumnezeiască Liturghie care începe cu sfânta Taină a dumnezeieștii Euharistii și se încheie și se întregește iarăși cu Ea. Prin Sfânta Liturghie îi oferim lui Dumnezeu toate gândurile noastre, lucrările noastre, luptele și agoniile noastre, fricile și nădejdile noastre, întreaga noastră ființă, ca să le prefacă și să le mântuiască. Dumnezeiasca Liturghie ne călăuzește și ne introduce în tărâmul celor vii, în comuniunea Duhului Sfânt, în Împărăția binecuvântată a Sfintei Treimi.
Când ne plictisim la Sfânta Liturghie și ni se pare monoton și obositor să mergem în fiecare Duminică la Biserică nu este de vină limba liturghisitoare sau altceva, ci ignoranța pe care o avem în privința acestei Taine iubitoare de oameni. Cât de diferit ar fi dacă am participa la Sfânta Liturghie cu conștiință trează și dacă aceasta ar constitui un eveniment personal în viața noastră!
Arhimandrit Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfântul Munte, 1995 – fragment
