Atât de mult am uitat cine suntem încât nu mai credem că putem fi cineva

Suferim mult pentru că nu comunicăm într-un mod real.

Mi-e dor de ziua când aş putea vorbi cu oamenii de la inimă la inimă, când aş putea să spun, fără frică sau ruşine, cine sunt şi ce vreau.

Atât de mult am uitat cine suntem încât nu mai credem că putem fi cineva.

Trăim cu o tristeţe adâncă. Suntem trişti pentru păcatele noastre şi pentru păcatele din ceilalţi. Problema e să ni le plângem şi pe ale noastre şi pe ale altora, ca şi când toate ar fi ale noastre. Ispita, marea ispită, că ceea ce spunem noi în aceste cărţi este „o pură idealitate”, ne face tare netrebnici.

Religia a ajuns o glumă pentru mulţi şi asta, mai ales, din neştiinţă şi din cauza înmulţirii patimilor în ei.

Râd pentru că sunt minţiţi sau sfătuiţi prost.

O, Doamne, multe ispite ne mai frământă! Ne e ruşine să ne manifestăm ortodox. Ni se pare, multora dintre noi, un „handicap” Sfânta Ortodoxie.

Unii se luptă cu grăsimea de pe ei iar alţii cu faptul că nu sunt frumoşi. Suferim de faptul cum arătăm şi mai puţin de cine suntem.

Distracţii uşoare, decăzute. Pierdem mult timp aiurea, pe nimicuri. Şi de aceea mulţi tineri dar şi adulţi se simt goi, neîmpliniţi.

Trece distracţia… Dar cartea necitită, rugăciunea nerostită, păcatul nemărturisit, omul pe care nu l-am ajutat, toate acestea nu mai pot fi recuperate atât de uşor. De fapt, nu mai pot fi recuperate niciodată.

Ne pare rău, dar am pierdut acel timp.

Valorificaţi timpul! Faceţi-l să răsune în voi pentru veşnicie!

Timpul în care n-ai făcut ceva bun e un timp mort. E ca şi când n-ar fi fost al tău.

Faceţi din viaţa voastră un timp, care să vă bage în veşnicie fericiţi şi nu cu spasmuri de groază.

Murim oricum… Dar depinde cum. Și acest cum, acest mic cum ne face o înveşnicire ce n-o putem schimba.

Oboseala aduce tristeţea. Dar ea poate pieri dacă suntem împreună cu Hristos într-o continuă deschidere către oameni şi natură.

Plimbarea e o vizită în pământul binecuvântării lui Dumnezeu.

Nu e păcat să te plimbi, să iei aer!

Păcat e să stai închis în casă şi să crezi că aceasta e o virtute, chiar dacă nu o faci pentru Hristos.

Să ieşi la o plimbare înseamnă să te bucuri de Hristos, de tot ceea ce a creat El.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş , Cuvintele duhovnicești II, Teologie pentru azi, București, 2011

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *